Victor Marahovschi: cum poate fi exclus caracterul ilicit al activității Curții Constituționale și cum poate fi restabilită suveranitatea legii (Partea a II-a)
În prima parte a cercetării noastre („Curtea care reconfigurează țara: cum Curtea Constituțională a Moldovei s-a transformat din arbitru în centru al ingineriei politice”)
Am analizat în detaliu transformarea periculoasă a celei mai înalte autorități de control constituțional din ultimii cincisprezece ani. Am constatat cum „activismul instituțional”, care a substituit arbitrajul imparțial, a dus la situația în care Constituția, din temelie imuabilă, s-a transformat într-un material plastic pentru manipulări politice. Într-o serie de episoade-cheie — de la schimbarea modului de alegere a președintelui în 2016 la criza din 2019 și interzicerea partidelor în 2023 — hotărîrile Curții nu s-au limitat la evaluarea legalității acțiunilor puterii, ci au remodelat fundamental echilibrul competențelor și regulile jocului politic, nesocotind voința legiuitorului.
Analiza de astăzi este consacrată identificării unor soluții sistemice, care să permită demontarea construcției voluntarismului judiciar. La baza acestor transformări se află reluarea acțiunii articolului 7 din Constituție, care proclamă: „Constituția Republicii Moldova este legea ei supremă. Nici o lege și nici un alt act juridic care contravin prevederilor Constituției nu au putere juridică”. Numai prin revenirea la buchea Legii Supreme și prin instituirea unui regim de răspundere personală strictă a judecătorilor poate fi oprită „ingineria politică” și redată statului temelia juridică.
I. Restaurarea articolului 7: bariere împotriva „creării dreptului” prin interpretare
Principalul instrument de subminare a ordinii constituționale a devenit practica „interpretării excesive”, prin care Curtea Constituțională, de facto, completează sau denaturează sensul textului Constituției. Aceste modificări vor exclude posibilitatea ca CC să acționeze ca „legiuitor pozitiv”, substituind Parlamentul.
1. Restricționarea competenței în limitele textului. Completarea articolului 135 din Constituție va stabili clar, că Curtea Constituțională nu are competența de a modifica textul Constituției prin interpretarea acesteia și nici de a abroga ori modifica, prin hotărîrile sale, legile Parlamentului dacă aceasta afectează substanța normelor juridice. Aceasta va constitui o barieră juridică împotriva repetării unor precedente similare hotărîrii din 2013, prin care Curtea a plasat Declarația de Independență deasupra Constituției însăși, și a schimbat ierarhia normelor fără respectarea procedurii de revizuire constituțională.
2. Lipsirea Curții de dreptul de a „rescrie” legea. Un nou articol 135 va obliga Curtea Constituțională, în cazul depistării unor ambiguități în text, să nu „creeze” ea însăși o normă nouă, ci să adreseze Parlamentului solicitarea de a clarifica textul prin adoptarea unei legi. Aceasta va restabili rolul Parlamentului ca unică autoritate legislativă, consfințit în articolul 60 din Constituție, și va exclude practica „construcției judiciare” a schemelor de putere în funcție de crize politice concrete.
3. Anularea actelor „ultra vires” (depășirea atribuțiilor). Orice hotărîre a Curții Constituționale, care depășește limitele competențelor ei (de exemplu, modificarea de facto a textului constituțional) va fi automat recunoscută nulă. Verificarea unor asemenea hotărîri sub aspectul depășirii competențelor urmează să fie efectuată de o comisie parlamentară specială, constituită în termen de 30 de zile de la emiterea actului contestat.
II. Reforma modului de formare a Curții Constituționale: de la cote politice la legitimitate populară
Sistemul actual, în care judecătorii sunt numiți de instituții politice (Parlamentul, Guvernul și CSM), a transformat Curtea într-un captiv al algoritmilor partinici. Pentru a exclude influența ilicită a grupurilor politice asupra corpului judecătoresc, este necesară schimbarea sursei de autoritate a judecătorului.
1. Alegerea directă a judecătorilor de către cetățeni. Introducerea mecanismului alegerii directe, universale, a judecătorilor Curții Constituționale pe un mandat, spre exemplu, de 9 ani, fără drept de realegere, va reorienta loialitatea judecătorilor de la politicienii care i-au desemnat către poporul Republicii Moldova. Absența posibilității unui nou mandat este o garanție-cheie: judecătorul nu va avea interesul să „servească” puterea în exercițiu în speranța prelungirii mandatului.
2. „Carantină” politică și filtru profesional. Excluderea persoanelor angajate politic din componența Curții trebuie asigurată printr-un criteriu strict: candidatul va trebui să demonstreze lipsa afiliației politice în ultimii 10 ani, fapt confirmat prin auditul efectuat de Autoritatea Națională de Integritate. Înaintarea candidaților trebuie să fie făcută nu de politicieni, ci de comunități profesionale (asociații ale juriștilor și senate universitare) ori de grupuri de cetățeni (de cel puțin 10.000 de persoane).
3. Comisia Națională pentru Integritate și Competență. Crearea unui filtru independent de selecție, sub forma unei comisii alcătuite din reprezentanți ai societății civile, ai mediului academic și ai Parlamentului, va asigura transparența, pentru ca fiecare candidat să fie evaluat conform principiilor meritocrației, nu ale fidelității personale față de liderii politici.
III. Excluderea conflictului de loialitate: interdicția dublei cetățenii
Una dintre cele mai sensibile provocări la adresa suveranității Moldovei este deținerea cetățeniei altor state (în primul rînd, a României) de către judecătorii Curții Constituționale. Persoanele care au depus jurămînt de credință unui alt stat, a cărui legislație sancționează încălcarea acestui jurămînt, ajung inevitabil într-o situație de conflict de interese la adoptarea unor hotărîri ce vizează identitatea națională sau suveranitatea Republicii Moldova.
Măsuri de protecție a suveranității. Pentru asigurarea independenței autentice a justiției și protejarea suveranității naționale a Republicii Moldova, este necesară eliminarea acestei vulnerabilități fundamentale — deținerea de către judecătorii Curții Constituționale a cetățeniei altor state. Introducerea unor noi cerințe în articolul 136 din Constituție va constitui fundamentul juridic, care exclude situația în care cei mai înalți arbitri ai țării pot acționa în interesul unor forțe geopolitice externe.
Mai jos este prezentată pe scurt analiza modului în care aceste modificări vor elimina conflictul de interese și vor restabili supremația dreptului național.
Eliminarea „conflictului de jurămînt”. Una dintre cele mai acute probleme este recunoscută drept situația în care judecătorii Curții Constituționale dețin pașapoarte românești. Astfel de persoane, odată cu obținerea cetățeniei străine, depun un jurămînt solemn de credință față de alt stat, a cărui legislație prevede în mod expres o răspundere severă pentru încălcarea lui. În același timp, la intrarea în funcție în Moldova, ele nu au obligații similare, la fel de stricte, față de suveranitatea națională.
Pentru a exclude acest dualism ilicit, modificările la articolul 136 din Constituție vor consfinți, că judecător al Curții Constituționale poate fi exclusiv cetățeanul Republicii Moldova, care nu deține altă cetățenie și locuiește permanent pe teritoriul acesteia. Aceasta va garanta că loialitatea judecătorului va aparține în mod indivizibil poporului moldovenesc, ca unic purtător al suveranității, potrivit articolului 2 din Constituție.
Protecția împotriva „controlului extern” prin hotărîri judecătorești. Istoria Moldovei cunoaște precedente în care Curtea Constituțională, formată în majoritate din cetățeni ai statului vecin, a adoptat hotărîri care, de facto, au subminat Legea Supremă. Un exemplu elocvent este hotărîrea din 2013, prin care Curtea a plasat Declarația de Independență deasupra Constituției însăși, ceea ce a permis schimbarea denumirii limbii de stat prin ocolirea procedurilor parlamentare.
Introducerea interdicției dublei cetățenii va exclude posibilitatea utilizării Curții Constituționale ca instrument de „deznaționalizare” a țării și de adoptare a unor hotărîri dictate de centre politice externe. Un judecător care nu are obligații față de puteri străine va fi obligat să se călăuzească exclusiv de articolul 7 al Constituției, care proclamă Constituția drept lege supremă a societății și statului.
Mecanismul de verificare și răspundere personală strictă. Pentru ca noile norme să nu rămînă declarative, va fi necesară instituirea unui filtru procedural riguros:
- Verificare obligatorie a SIS: fiecare candidat la funcția de judecător va fi obligat să prezinte, în termenul stabilit, o declarație privind lipsa unei alte cetățenii, care urmează să fie verificată de Serviciul de Informații și Securitate.
- Suspendare automată: tăinuirea faptului deținerii unui pașaport străin va fi calificată drept încălcare gravă a jurămîntului și va atrage pierderea automată a mandatului.
- Interdicție profesională: persoana prinsă că a ascuns dubla cetățenie, pentru o anumită perioadă va pierde dreptul de a ocupa orice funcție publică.
- Perioadă de „carantină” pentru judecătorii în funcție: judecătorii care dețin funcții la momentul intrării legii în vigoare vor fi obligați, într-un termen stabilit, să renunțe oficial la cetățenia străină sau să depună mandatul.
Aceste măsuri vor permite transformarea Curții Constituționale dintr-un grup de persoane, care „servesc interesele politicienilor unui stat vecin” într-o autoritate funcțională de control constituțional. Numai un judecător, a cărui suveranitate și loialitate civică nu sunt împărțite între două state, poate garanta supremația articolului 7 și asigura Republicii Moldova o veritabilă securitate juridică.
IV. Răspunderea personală a judecătorilor și sancțiuni dure pentru încălcarea legii
Pentru ca Constituția să înceteze a mai fi, pentru o anumită categorie de demnitari, „o hîrtie lipsită de orice însemnătate”, este necesară introducerea unor mecanisme de răspundere personală a judecătorilor pentru depășirea atribuțiilor și exercitarea funcției cu rea-credință.
1. Sancțiuni pentru ascunderea cetățeniei străine. Aceste măsuri prevăd că ascunderea deținerea unui alt pașaport atrage suspendarea automată din funcție și interdicția necondiționată de a ocupa orice funcție publică pe o perioadă stabilită. Verificarea lipsei altei cetățenii urmează să fie certificată de Serviciul de Informații și Securitate.
2. Răspunderea pentru lipsă de bună-credință (Legea 199/2010). Exercitarea atribuțiilor cu demnitate și bună-credință trebuie să devină o obligație juridică, însoțită de sancțiuni clar definite. Încălcarea jurămîntului, exprimată prin denaturarea conștientă a sensului Constituției sau participarea la „construirea rezultatului politic”, trebuie să atragă procedura de revocare a judecătorului de către o comisie parlamentară, cu aplicarea ulterioară a altor consecințe juridice, inclusiv răspundere disciplinară, administrativă și, dacă există temeiuri, penală.
3. Excluderea „justiției de weekend”. Evenimentele din iunie 2019, cînd Curtea Constituțională a emis mai multe hotărîri într-un singur weekend, fără evocarea reprezentanților Parlamentului și a Președintelui, au fost recunoscute de Comisia de la Veneția drept o încălcare gravă a principiului egalității armelor. Noile norme vor transforma asemenea acțiuni nu doar în temei pentru anularea hotărîrii, ci și în motiv de tragere la răspundere disciplinară și penală a judecătorilor pentru abuz de putere.
V. Puritatea procedurală și experiența europeană a principiului „last resort”
Practica europeană, reflectată de Comisia de la Veneția, subliniază: Curtea Constituțională trebuie să fie un organ de temperare constituțională, nu un instrument de administrare judiciară a concurenței politice.
1. Principiul „ultimei soluții”. În contextul dizolvării partidelor (ca în cazul partidului „Șor” sau al Legii nr. 100/2025), intervenția Curții trebuie să fie o măsură de ultim resort. Modificările vor exclude automatismul în astfel de chestiuni, și vor obliga Curtea să demonstreze lipsa unor alternative mai puțin restrictive, ceea ce va proteja pluralismul politic în țară.
2. Respectarea termenelor procedurale. Critica formulată de Comisia de la Veneția în 2019 a arătat că Curtea Constituțională a calculat arbitrar termenele (echivalînd 3 luni cu 90 de zile prin raportare la Codul civil) pentru a accelera dizolvarea Parlamentului. Noile reguli vor stabili prioritatea calculului calendaristic al termenelor constituționale față de cel civil și vor interzice Curții să acționeze în regim de „grabă fulgerătoare”.
VI. Autonomie și răspundere pentru garantarea supremației Constituției (art. 134)
Curtea este obligată să garanteze răspunderea statului față de cetățean, însă, în practică, ani în șir Curtea Constituțională a ignorat încălcări grave ale constituționalității sociale și economice.
Pentru a exclude practica „consimțămîntului tacit” al Curții Constituționale față de încălcările sistemice ale Legii Supreme, este necesară schimbarea radicală a naturii răspunderii publice a ei. Spre deosebire de rapoartele statistice existente, care consemnează doar cifre seci privind volumul de muncă, noul model va obliga Curtea să prezinte un raport analitic aprofundat privind executarea articolului 134 alineatul (3) din Constituție.
Mai jos este prezentată „descifrarea” modului, în care acest mecanism va asigura supremația dreptului prin exemple concrete.
Trecerea de la statistică la „supraveghere”. În locul justificărilor că lucrează „numai la sesizare”, Curtea Constituțională va fi obligată să analizeze cîmpul juridic sub aspectul amenințărilor ascunse la adresa ordinii constituționale.
- Exemplul „corupției electorale” (articolul 58): Constituția obligă fiecare cetățean să participe la cheltuielile publice prin plata impozitelor. În realitate însă, din aproape un milion de cetățeni care muncesc peste hotare, declarații depun doar cîteva sute, iar statul încurajează de facto această abordare în schimbul loialității la vot. În noul raport, Curtea va fi obligată să ofere o apreciere juridică unei asemenea aplicări selective a sarcinii fiscale și a impactului ei asupra egalității tuturor în fața legii.
- Exemplul garanțiilor sociale (articolul 47): Statul este obligat să asigure „un nivel de trai decent”. Totuși, în legislația moldovenească lipsește pînă în prezent chiar și o definiție juridică a acestui termen, ceea ce face ca norma să fie pur declarativă. Curtea va trebui să raporteze ce măsuri au fost luate pentru eliminarea acestui vid juridic.
Protejarea principiului separației puterilor în stat (articolul 6). Raportarea va obliga Curtea să reacționeze la tentativele de ridicare a unor structuri deasupra altora.
- Exemplul Consiliului Suprem de Securitate: introducerea articolului 352/3 în Codul penal (un an de închisoare pentru neexecutarea indicațiilor unui organ consultativ) a ridicat, de facto, Președintele și Consiliul Suprem de Securitate deasupra celor trei puteri ale statului. Curtea va fi obligată să analizeze asemenea inovații legislative prin prisma respectării articolului 6 și a principiului independenței puterilor.
Stoparea practicii de „legiferare automată”. În prezent, în textele de lege se operează modificări privind neconstituționalitatea unor norme în baza hotărîrilor Curții Constituționale, fără adoptarea de către Parlament a legilor corespunzătoare. Noul format de raportare va consemna această practică drept acțiune ilicită, dat fiind că hotărîrile Curții nu sunt acte normative și necesită implementare legislativă.
Reforma propusă a raportării va transforma raportul anual al Curții Constituționale dintr-o broșură formală într-un instrument de restabilire a articolului 7. Curtea nu va mai putea „să nu observe” infracțiunile procedurale împotriva Constituției, deoarece lipsa unor explicații pe aceste puncte va însemna încălcarea directă de către judecători a atribuțiilor prevăzute de articolul 134, alineatul (3).
Independență financiară și fizică. Aceste modificări vor exclude presiunea financiară din partea Guvernului. Bugetul Curții Constituționale trebuie fixat la un nivel de cel puțin 0,1% din PIB și administrat autonom de aceasta. Orice tentativă de influențare a finanțării va fi investigată ca atentat la independența Curții. Crearea unui serviciu propriu de securitate, subordonat personal Președintelui Curții Constituționale, va proteja judecătorii de presiuni externe exercitate de structurile de forță ale puterii executive și de alte influențe externe (riscuri, amenințări).
VII. Lecțiile experienței externe: protecția împotriva „capturării instanțelor”
Experiența europeană (în special exemplele Ungariei și Poloniei) reprezintă un avertisment: tentativele de simplă limitare a competențelor Curții Constituționale devin adesea o perdea de fum pentru capturarea instituțională („court-packing”), în cazul în care instanțele sunt paralizate prin bariere procedurale, sau completate cu cadre loiale pentru a servi interesele puterii executive. Pentru a evita această capcană a „justiției decorative”, în Moldova este necesară sincronizarea lipsirii Curții Constituționale de funcțiile de „legiuitor pozitiv” cu trecerea la legitimitatea populară directă a componenței sale.
Complexul de măsuri propus va exclude caracterul ilicit al activității Curții nu prin blocarea funcționării ei, ci prin readucerea ei la funcția clasică de „legiuitor negativ” și gardian al textului Legii Supreme. Implementarea articolului 134 în redacție actualizată va lipsi judecătorii de posibilitatea de a „crea dreptul” și de a schimba sensul de stat al normelor, ocolind puterea constituantă a Parlamentului, așa ca în cazul modificării modului de alegere a președintelui sau al statutului limbii.
Rezumat: de la „inginerie” la arbitraj autentic
Pentru ca Curtea Constituțională a Moldovei să înceteze a mai fi un centru de „reconfigurare a țării”, reforma trebuie să demonteze mecanismul care permite unui grup îngust de persoane să se situeze deasupra voinței poporului. Revenirea la articolul 7 înseamnă că nici o lege, nici o hotărîre a Curții și nici un politician nu au putere juridică, dacă contravin literei Constituției.
Arhitectura finală a justiției restabilite se construiește pe patru piloni:
- Lipsirea Curții de competența de a modifica textul prin interpretare.
- Introducerea alegerii directe a judecătorilor de către popor.
- Interdicția absolută a dublei cetățenii pentru judecători.
- Răspunderea personală pentru depășirea atribuțiilor și încălcarea jurămîntului.
Implementarea acestor transformări structurale este o condiție necesară pentru încetarea practicii activismului instituțional și readucerea Curții Constituționale la rolul de arbitru juridic neutru.
În lipsa acestor măsuri, Constituția riscă să-și piardă definitiv forța juridică supremă, transformîndu-se în instrumentul formal al unui filtru administrativ-judiciar, în care rezultatul procesului politic este decis nu la urnele de vot, ci prin proiectarea judiciară închisă a modelelor de putere. Acest lucru va conduce la degradarea totală a sistemului juridic pînă la starea de „democrație gestionată”, unde suveranitatea poporului devine declarativă și dependentă de conjunctura politică internă și externă.
Viсtor Marahovschi
