Strategia de dezvoltare a statului de drept în Moldova

Statul de drept ca concepţie filozofico-juridică, care ar corespunde practicii de organizare a puterii politice constructive şi de garantare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, este una dintre cele mai substanţiale realizări ale civilizaţiei. Şi în prezent, statul de drept nu este numai una dintre cele mai importante valori general umane, menite să aprobe principiile umaniste, justiţia, dar şi un întreg institut eficient de protecţie a drepturilor şi libertăţilor, cinstei şi demnităţii persoanei, mijloacele de luptă împotriva birocraţiei, provincialismului şi departamentalismului, forma de realizare și de existență a puterii reale a poporului.

Pentru Republica Moldova, statul de drept este antipodul voluntarismului şi totalitarismului, o alternativă a dictaturii. Un stat de drept de facto se formează din totalitatea instituţiilor publice noi şi trebuie să fie rezultatul unor schimbări fundamentale în natura relaţiilor dintre stat, societate şi persoană. Este un stat uman, care respinge practicile rigide, opresive împotriva societăţii în condiţiile în care membrii societăţii respectă legislaţia ţării şi standardele etice, elaborate de-a lungul anilor de omenire în general şi de poporul moldovenesc în special. Drepturile şi libertăţile omului într-un asemenea stat sînt cu adevărat recunoscute şi consolidate legislativ.

Continuarea procesului de democratizare în Republica Moldova este posibilă numai în cazul, în care dreptul va deveni una din pîrghiile cele mai eficiente de reglementare a activităţii oamenilor şi a relaţiilor lor sociale. Vorbim aici de o nouă calitate a societăţii moldoveneşti, unde este realizată supremaţia legii, de care este legată activitatea tuturor organelor de stat, inclusiv cele de nivel înalt. Aceasta este esenţa unui stat de drept, în care fiecare cetăţean şi persoană juridică este protejată de legea în vigoare, care reglementează, la rîndul ei, folosirea acesteia de către organele de stat.

Statul de drept este un stat, în care nu prin vorbe, ci în fapte este realizat principiul: dezvoltarea liberă a fiecăruia este o condiție pentru dezvoltarea liberă a tuturor. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care respectă legile statului şi ale societăţii în statul de drept sînt considerate ca fiind fundamentul pentru construirea relaţiei dintre om şi puterea de stat, al cărui obiectiv principal este de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea deplină a lor.

Cea mai importantă caracteristică a statului de drept este proclamarea omului și a cetățeanului, precum și a drepturilor sale ca valori primordiale, care respectă legile statului și tradițiile societății. Punerea în aplicare a justiţiei este scopul principal al unui stat de drept. Un astfel de stat creează condiţiile necesare pentru realizarea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, care funcţionează în întregime în conformitate cu principiile juridice, organizate conform legislaţiei. Organizarea juridică a statului îi conferă acestuia calitatea de stat de drept.

O caracteristică la fel de importantă a unui stat cu adevărat civilizat este crearea unor condiții, în care exercitarea drepturilor unor persoane să nu încalce drepturile altora.

Aceasta se referă, în primul rînd, la drepturile părinţilor de a educa copiii într-un mediu, în care statul ia măsuri pentru protecţia copiilor, adolescenţilor şi tinerilor de influenţa factorilor externi, extrafamiliali, la restricţiile activităţii mass-media în răspîndirea informaţiilor cu caracter personal, speculaţiilor şi datelor neverificate, în evaluarea impactului anumitor filme şi emisiuni, precum și a conținutului în mediul online, inclusiv pe rețelele de socializare, asupra psihologiei şi educației tinerei generaţii. Acest lucru se referă, de asemenea, la activitatea diverșilor producători de produse şi servicii, precum și a structurilor comerciale care produc bunuri și servicii cunoscute ca fiind dăunătoare oamenilor.

Drept momente semnificative ale reformelor democratice din Republica Moldova pot fi numite sistemul judiciar relativ independent, care s-a format în țară, dar şi asemenea structuri noi, precum Curtea Constituţională și sistemul instanțelor de jurisdicție generală.

A fost introdus controlul asupra legitimităţii anchetei preliminare a crimelor săvîrşite, a fost adoptat un nou Cod de procedură civilă și penală, Codul contravenţional şi alte legi relevante. În același timp, este evident că continuarea căii spre modernizare este imposibilă fără o reformă suplimentară a acelor mecanisme juridice, cu ajutorul cărora este realizat fenomenul unui stat democratic, de drept.

Totodată, este foarte important să limităm activitatea legislativă în interese proprii, de grup sau de partid, ceea ce este caracteristic unor politicieni și unor forțe politice care au ajuns la putere.

Activitatea ineficientă a unor structuri juridice şi nivelul ridicat al corupţiei, incapacitatea de a realiza noile obiective strategice, uneori lipsa instrumentelor juridice adecvate pentru combaterea acţiunilor ilegale, complică munca în domeniul protecţiei nemijlocite a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor de atacuri ilegale şi fărădelegi.

Actualitatea promovării conceptului unui stat de drept în Moldova este determinată şi de căderea prestigiului drepturilor şi legilor, lipsa respectului față de ele, care a pătruns adînc în toate sferele vieţii publice ale ţării. Permisivitatea clasei conducătoare, a sistemului administrativ-birocratic, activitatea legislativă a unor politicieni ajunși la putere în interes propriu, de grup sau de partid, s-a transformat în nihilism juridic nu numai pentru ei, ci şi pentru populaţie. Același lucru a dus şi la creşterea corupţiei şi a criminalităţii, încălcarea disciplinei de muncă şi a ordinii publice. O asemenea stare a lucrurilor creează condiţii pentru acţiuni ilegale împotriva organelor puterii alese legal, pentru revoluţii de toate culorile şi pentru lovituri de stat.

O componentă importantă a întregului concept de stat de drept democratic este confirmarea ideilor, principiilor şi predominarea instituţiilor de drept la construcţia statalităţii Republicii Moldova. Crearea unui stat de drept, bazat pe legi şi norme de drept, care pune în centrul activităţii sale respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, examinîndu-le în strînsă legătură cu drepturile şi libertăţile tuturor membrilor societăţii, va permite introducerea relaţiilor sociale într-un cadru legal, inclusiv va putea stăvili separatismul juridic.

12.1. Realizarea principiilor unui stat de drept în Republica Moldova

În condițiile actuale, formarea statului de drept în Republica Moldova devine unul dintre elementele centrale ale transformărilor structurale, menite să ofere un caracter ireversibil reformelor democratice, care de-a lungul anilor de independență au fost realizate într-o manieră nesistematică și, adesea, în interesele egoiste ale grupurilor politice aflate la guvernare în momentul reformelor.

Nu simpla preluare mecanică a experienţei străine, cu ajustări la „cumătrism și nănășism”, dar identificarea principiilor de bază care urmează să fie aplicate în practică, inclusiv ţinîndu-se cont de specificul socio-cultural al societăţii moldoveneşti, poate contribui la consolidarea legalităţii administrării statale.

În aceste condiţii este important de aplicat experienţa SUA și a unor state ale Uniunii Europene în elaborarea noilor Legi şi desăvîrşirea celor existente, ţinîndu-se cont de tradiţiile şi specificul societăţii moldoveneşti.

Statul de drept se caracterizează prin unele principii specifice lui, dintre care de bază sînt următoarele:

12.1.1. Supremația legii în toate sferele vieţii sociale. În acest sens, statul de drept este o structură organizată social cu relaţii stabile economice, culturale, juridice şi politice, care, prin intermediul legii şi puterii de stat, se limitează la formarea şi asigurarea dezvoltării libere a cetățenilor și a societăţii civile.

Drepturile şi libertăţile cetăţenilor în statul de drept sînt examinate în strînsă legătură cu drepturile şi libertăţile tuturor membrilor societăţii, ca fundament pentru construirea relaţiilor dintre om şi autorităţi, al căror scop principal este să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea lor deplină. Statul, fiind parte a unei societăţi democratice civile, soluţionează conflictele care apar în momentul exercitării drepturilor şi libertăţilor, precum şi găsește un consens, armonizează relaţiile între cetăţeni, între ei şi formațiunile sociale, precum şi între aceștia şi statul în sine.

12.1.2. Importanţa primordială a societăţii civile de origine moldovenească pentru funcţionarea statului de drept. Crearea unei societăţi civile deschise, libere, democratice, bazate pe lege, pe responsabilitatea, informarea şi spiritul întreprinzător al cetăţenilor, face din individ și cetățean elementul central al statului de drept.

Societatea civilă şi statul de drept sînt două părţi ale unui tot întreg. Acolo unde lipseşte statul de drept, lipseşte şi societatea civilă. Şi invers − în cazul în care nu există o societate civilă, nu există nici un stat de drept. Numai o astfel de abordare poate crea condiţii pentru auto-exprimare, auto-realizare a personalităţii, dar şi a libertăţii creaţiei şi gîndirii în diferite domenii, ceea ce ar permite dezvăluirea valorilor, iniţial inerente societăţii umane.

Din acest punct de vedere este foarte importantă reglementarea de stat a activității persoanelor de origine străină, care au un interes în elaborarea politicii în Republica Moldova. Activitatea străinilor în societatea civilă din partea sferei politice sau în finanţarea unor astfel de organizaţii publice, este o subminare directă a suveranităţii statului şi, prin urmare, o încălcare a Constituţiei Republicii Moldova. Asemenea persoane nu trebuie să aibă posibilitatea de a crea şi finanţa organizaţii ale societăţii civile pe teritoriul Republicii Moldova care în vreun fel influenţează sau încearcă să influenţeze politica statului. Mai mult decît atît, în scopul creării condiţilor pentru persoanele juridice străine de a avea contacte cu conducerea politică şi puterea executivă a Republicii Moldova, trebuie să fie adoptată legislaţia, care reglementează astfel de relaţii, folosind experienţa altor state, în special a Statelor Unite, în formarea legislaţiei privind lobbyismul și agenții străini.

12.1.3. Îmbunătăţirea de mai departe a principiului separării puterilor, în conformitate cu care toate cele trei ramuri ale puterii − legislativă, executivă şi judecătorească, sînt la fel de importante, dar au competenţe, mecanisme de formare şi funcţionare diferite.

Republica Moldova are, în acest sens, anumite realizări, însă pentru a înfăptui de facto principiul de „separare a puterilor” e nevoie să fie dezvoltat sistemul de control și echilibru în administrația politică și de stat. În acest scop, este oportun să fie îmbunătăţite metodele de interacţiune continuă a structurilor puterii de stat, în scopul elaborării soluţiilor coordonate bazate pe satisfacerea intereselor reciproce şi compromisurilor rezonabile, oprite părţile de excesul de ambiţii, egoism şi acte necugetate în interes propriu. Este deosebit de importantă aplicarea principiului „separării puterilor” în cazul puterii judecătorești, în baza unei delimitări clare a competențelor, a modului de formare și a activității tuturor ramurilor puterii judiciare din Republica Moldova, independent de alte ramuri ale puterii.

12.1.4. Supremaţia legii la funcţionarea şi organizarea puterii de stat. Un stat de drept înseamnă că în societate şi în stat legea reprezintă cea mai înaltă valoare juridică, toate relaţiile economice, politice, sociale, culturale sînt construite în baza legii şi corespund acesteia.

Stabilirea supremaţiei legii este de neconceput fără pătrunderea profundă a bazelor juridice în toate structurile societății și în mecanismul de guvernare a statului. Toate instituțiile puterii de stat sînt obligate să respecte legislația și normele morale. Recunoașterea acestui principiu trebuie să vină din partea organelor de stat din toate ramurile și nivelurile de guvernare - sub formă de declarații oficiale, legi și alte acte normative, precum și din activitățile lor zilnice.

Supremaţia legii trebuie să fie recunoscută de către partidele politice, mişcările sociale şi organizaţii − sub formă de avize, declaraţii, iniţiative, etc. Acest concept trebuie să se înrădăcineze în conștiința juridică publică și în conștiința fiecărei persoane, ceea ce necesită creșterea culturii juridice a tuturor segmentelor populației, promovarea valorii sociale ridicate a dreptului și a importanței sale în viața de zi cu zi a individului, a societății și a statului.

Lecţiile de Drept trebuie introduse ca disciplină obligatorie în şcoli şi instituţiile superioare de învăţămînt, punîndu-se accent nu pe conţinutul legilor, dar pe explicarea principiilor funcţionării unui stat de drept, importanţa respectării Legilor şi normelor morale.

12.1.5. Egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii. Protecţia garantată a drepturilor, libertăţilor, cinstei şi demnităţii cetăţenilor nu este posibilă fără respectarea strictă a acestui principiu. Legile trebuie să fie respectate de către toţi cetăţenii, indiferent de funcția pe care o ocupă și de orice alte caracteristici specifice. Acest principiu este strîns legat de consolidarea disciplinei conştiente în relaţiile de muncă, viaţa economică şi cea de zi cu zi.

Supremaţia dreptului şi legii înseamnă că întreaga viaţă a societăţii, întregul sistem al relaţiilor sociale, funcţionarea organelor puterii, activitatea funcţionarilor publici trebuie să se bazeze pe principii legale. Legea în sine trebuie să fie una de drept, adică să fie adoptată de organele legitime ale puterii de stat, să corespundă standardelor internaţionale, care nu vin în contradicţie cu prevederile constituţionale.

12.1.6. Responsabilitatea reciprocă a statului şi cetăţeanului. Un stat de drept, conform definiţiei, este un stat democratic, care respinge metodele rigide de guvernare, care respectă şi garantează drepturile şi libertăţile omului, în care funcţionează principiul responsabilităţii reciproce a cetăţeanului şi statului, conform căruia nu numai cetăţenii sînt responsabili în faţa statului, dar şi statul poartă responsabilitate faţă de cetăţenii săi.

Responsabilitatea reciprocă a guvernului şi cetăţenilor, înseamnă că statul defineşte şi permite măsura libertăţii cetăţenilor şi gradul de responsabilitate faţă de aceştia, dar şi măsura şi limitele intervenţiei sale în viaţa cetăţenilor, stabileşte limitele autonomiei cetăţenilor în relaţiile lor cu alţi subiecţi ai reglementării legale. Anume prin drepturile acordate cetățenilor și îndatoririle impuse lor se stabilesc relații juridice între stat și cetățeni, în cadrul cărora o parte are atîtea drepturi cîte obligații are cealaltă. Explicarea acestor principii ar trebui să stea la baza studierii culturii juridice de către elevi şi studenţi și ar trebui să fie o regulă indispensabilă în activitatea conducătorilor statului și a funcționarilor.

12.1.7. Moralitatea în administrarea statului devine un concept de amploare naţională, din motiv că serviciul de stat este un indicator al calităţii statului însuşi. De aceea statul, cu implicarea societăţii civile, ar trebui să se ocupe de această problemă: să urmeze o politică de consolidare a eticii și moralității, în special în rîndul funcționarilor publici. Lucrul în această direcţie ar trebui să aibă un caracter sistematic, de durată şi să consiste în selectarea tinerilor supradotaţi pentru a-i pregăti pentru activitatea lor în calitate de funcţionari de stat. Iar în acest context este foarte importantă optimizarea numărului membrilor aparatului de stat, oferind statului posibilitatea de a avea grijă pe deplin de funcționarii care au mai rămas context este foarte importantă optimizarea numărului membrilor aparatului de stat, oferind statului posibilitatea de a avea grijă pe deplin de funcționarii săi.

12.1.8. Un moment important în construirea unui stat de drept este institutul reprezentanţei ca o manifestare a principiului independenţei poporului în condiţiile democraţiei reprezentative, deoarece trăsătura distinctivă a unui stat de drept este poporul ca unica sursă a puterii şi purtătorul suveranităţii sale. Pe cît de eficient va fi institutul reprezentanţei, tot în aceeaşi măsură putem vorbi despre construirea unui stat de drept în Republica Moldova.

Natura reprezentativă a democraţiei şi eficienţa statului de drept depind de sistemul de control permanent din partea alegătorilor a reprezentanţilor săi, a gestionării organelor reprezentative în activitatea sa. Controlul democratic popular va permite să ţină oficialii aleşi în imediata apropiere de popor, să exercite control judiciar asupra legalităţii organelor reprezentative, iar la necesitate, să aplice măsuri de răspundere juridică membrilor organelor puterii reprezentative.

12.2. Sistemul de drept al unui stat de drept

Crearea unui stat de drept este imposibilă fără consolidarea tuturor verigilor şi instituţiilor sistemului de drept al ţării, adaptării sale succesive la procesele de formare a societăţii civile în Moldova. Pentru acest lucru este necesară reevaluarea tuturor elementelor funcţionale existente ale acestui sistem, în vederea elaborării unei strategii a reformării sale, în conformitate cu principiile de bază ale statului de drept. În cadrul strategiei trebuie formulate atît obiectivele principale, cît şi direcţiile prioritare pentru îmbunătăţirea reglementării juridice a raporturilor sociale, modernizarea organelor de drept prin îmbunătăţirea dotării lor juridice, cooperarea cu instituţiile societăţii civile.

În organele de drept naţionale continuă să fie folosite normele unui stat poliţienesc. Activitatea colaboratorilor de poliţie, în general, este îndreptată nu spre asigurarea drepturilor cetăţenilor, ci spre lupta împotriva criminalităţii, adică are loc o substituire a scopurilor şi mijloacelor de realizare a acestui obiectiv. Acest fenomen este tipic pentru majoritatea instituţiilor de drept de tip închis.

În acelaşi timp, mulţi colaboratori ai poliţiei, îndeplinind o muncă foarte grea, pentru care nu sînt recompensaţi corespunzător conform statutului şi rolului lor în societate, se ocupă numai de evenimente concrete, execută ordinele autorităţilor, iar restul timpului şi-l rezervă pentru a cîştiga bani prin furnizarea serviciilor cu caracter dubios businessmenilor, fie se ocupă ei înşişi de afaceri, care sînt înregistrate pe vreo rudă. Cu toate acestea, cel mai trist lucru constă în faptul că unii reprezentanți ai organelor de drept acoperă infractorii prin perceperea de la aceștia a unor sume de bani.

Despre ce fel de lucru de prevenire a criminalităţii, cooperare cu societatea civilă pentru asigurarea drepturilor cetăţenilor poate fi vorba în asemenea împrejurări? Pentru aceasta nu mai există nici timp, nici dorinţă. Cu toate acestea, într-o asemenea situație o parte din ofiţerii de poliţie devin pur şi simplu periculoşi pentru societate. Adică, statul ar trebui să creeze o poliţie care să protejeze societatea de poliţie? Sau ar fi mai bine să fie întreprinse măsuri urgente pentru a reduce considerabil personalul? Să fie găsite mijloacele necesare pentru a asigura familiilor ofiţerilor de poliţie o existenţă decentă şi pentru a atrage în acest sistem cetăţenii demni ai ţării noastre. Probabil, are rost să fie introdus principiul alegerii comisarilor de poliție de către populația unităților administrativ-teritoriale respective.

Reacţia autorităţilor la acţiunile poliţiei în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 a subminat autoritatea poliţiei şi a dezorientat poliţiştii. Poate că politicienii care au venit la putere pentru a înlocui comuniştii au avut nevoie să folosească evenimentele din aprilie în interesele lor tactice, însă, din punct de vedere strategic ţara a suferit pierderi. Au trecut mulți ani de la acele evenimente, dar pînă în ziua de azi moralul poliţiştilor este scăzut și comandanților le este greu să îi convingă să acționeze corespunzător în cadrul tuturor evenimentelor, atunci cînd se încălcă legea şi ordinea. Dar anume așa, în mod corespunzător şi responsabil a acţionat poliţia în timpul evenimentelor din aprilie 2009, ceea ce a permis să fie evitate o mulţime de victime din rîndul participanţilor la demonstraţiile nesancţionate de către autorităţi în fața clădirilor Președinției şi Parlamentului. Este nevoie să precizăm încă o dată în mod legal, toate întrebările referitor la responsabilitatea poliţiştilor pentru executarea ordinelor comandanţilor, pentru că ordinele comandanţilor trebuie îndeplinite în mod obligatoriu.

Sistemul de drept într-o societate democratică este un ansamblu de mijloace, metode și garanții juridice de stat, care corespund ideilor statului de drept, interconectate și interdependente, utilizate pentru a proteja drepturile și libertățile cetățenilor, demnitatea umană, interesele societății și ale statului.

12.3. Curtea Constituţională

Un rol important în asigurarea supremaţiei legii aparţine justiţiei constituţionale şi, întîi de toate, Curţii Constituţionale. Dacă puterea legislativă şi executivă de cele mai dese ori, împreună cu alte norme, este ghidată de principiul oportunităţii, atunci, pentru sistemul judiciar, în special pentru Curtea Constituţională, prioritate are, în primul rînd, respectarea cerinţelor legii, adică principiul legalităţii şi supremaţiei Constituţiei.

Limitele competenţei şi principiile procedurilor judiciare ale Curţii Constituţionale a Republicii Moldova o determină ca instituţie a statului de drept, pentru care prioritatea faţă de oportunitatea politică este un principiu fundamental al instituirii și dezvoltării justiției constituționale. Anume Curtea Constituţională are un rol special în asigurarea principiilor unui stat de drept, a unităţii spaţiului legal şi al controlului constituţional.

Curtea Constituţională, îndeplinind funcţia de control constituţional, este un element cheie al sistemului de „balanțe și contrabalanţe”, în primul rînd, prin asigurarea coerenţei formelor şi metodelor de lucru în domeniul dreptului, a activităţii statale şi municipale şi, mai presus de toate, a legii fundamentale a ţării. În procesul de formare a unui stat de drept Curtea Constituţională din Moldova trebuie să asigure protecţia juridică pentru consolidarea democraţiei, contribuind astfel la reformele progresive din societatea moldovenească, la asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Curtea Constituţională are unul din drepturile exclusive cele mai importante − de a interpreta Constituţia. În astfel de cazuri, este importantă nu numai cunoaşterea legilor şi a Constituţiei, înţelegerea nu numai a buchiei legii, ci şi a spiritului legii, este nevoie de o moralitate înaltă şi de atitudinea responsabilă a judecătorilor faţă de misiunea lor − în calitate de membru al celei mai înalte autorităţi judiciare din ţară, de deciziile căreia, uneori, depinde soarta statului.

În perioada anilor 2009-2011 s-a manifestat importanţa deosebită a acestui organ în dezvoltarea evenimentelor din ţară, cînd puterea supremă în mod repetat a apelat la Curtea Constituţională, cu interpelări referitoare la principiile de formare a organelor puterii de stat la cel mai înalt nivel. Nu întotdeauna Curtea Constituţională a ajutat ţara să iasă din criză, iar după 2011 Curtea Constituțională s-a transformat într-un grup de indivizi, format în mare parte din cetățeni ai României, care se ocupa în principal cu deservirea intereselor politicienilor moldoveni și ale statului vecin. Cu ajutorul acestor politicieni fără scrupule au fost schimbate, prin încălcarea Constituției, principiile constituționale privind alegerea organelor supreme ale statului, atribuțiile acestora, denumirea limbii de stat, alte acțiuni criminale (altfel nu pot fi numite) împotriva cetățenilor și statului Republica Moldova.

Este important să fie îmbunătăţit sistemul de numire (alegere) a membrilor Curţii Constituţionale, astfel încît membri ai acestui organ să devină oameni cu o moralitate înaltă, cei mai oneşti, mai experimentaţi şi mai pregătiţi profesioniști. Nu mai puţin important este să fie creat sistemul de independenţă financiară completă a Curţii Constituţionale faţă de puterea politică. De asemenea, cea mai importantă și obligatorie condiție pentru judecătorii și personalul Curții Constituționale ar trebui să fie lipsa totală a conflictelor de interese în pregătirea și examinarea dosarelor și, în special, independența totală față de influența agenților și statelor străine, pentru care este necesară modificarea legislației, conform căreia un judecător al Curții Constituționale, printre alte cerințe, nu poate fi cetățean al unui alt stat decît Republica Moldova.

Revizuirea funcțiilor Curții Constituționale, a principiilor de numire a judecătorilor, consolidarea independenței Curții Constituționale în baza următoarelor principii:

• Inadmisibilitatea modificării textului Constituției prin interpretarea Constituției de către membrii Curții Constituționale;

• Interzicerea modificării textului Legilor existente, precum și abrogarea Legilor existente prin adoptarea unor decizii de către membrii Curții Constituționale;

• În vederea excluderii conflictelor de interese în adoptarea deciziilor majore, interzicerea ocupării funcției de judecător al Curții Constituționale de către persoane care dețin altă cetățenie decît cea a Republicii Moldova;

• Îmbunătățirea sistemului de numire (alegere) a membrilor Curții Constituționale, astfel încît membrii acestui organ să fie persoane cu o moralitate înaltă, oneste, cu o experiență bogată și o pregătire profesională bună. Implementarea sistemului de alegere directă a membrilor Curții Constituționale;

• Este la fel de importantă instituirea unui sistem de independență financiară deplină a Curții Constituționale față de puterea politică, precum și un serviciu de securitate separat pentru acest organ important al sistemului judiciar.

12.4. Ministerul Justiţiei

Ministerul Justiţiei ar trebui să joace un rol mult mai important în construirea statului de drept şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Pe măsură ce se consolidează reformele democratice, rolul Ministerului Justiţiei ar trebui să crească, în special în domeniul elaborării legislaţiei, îmbunătăţirii calităţii legilor, respectării normelor de drept în Moldova, dar şi a celor internaţionale în locurile de privare de libertate, în domeniul înregistrării drepturilor de proprietate şi a tranzacţiilor cu ea, a actelor de stare civilă, a activităţii executorilor judecătorești, de oferire a asistenţei juridice populaţiei şi educaţiei juridice a cetăţenilor.

Ministerul Justiţiei urmează să-și asume un rol important în formarea legislaţiei care reglementează activitatea sistemului judiciar şi al avocaturii, precum şi în ce priveşte analiza activității, elaborarea propunerilor privind creşterea eficienţei sistemului juridic din ţară. De activitatea acestei instituţii a puterii executive depinde, în mare parte, respectarea drepturilor omului în domeniul activității organelor judiciare şi al organizaţiilor asestora.

Un rol foarte mare în construirea statului de drept ar trebui să-l aibă Ministerul Justiţiei, stimulînd procesul de umanizare şi de deschidere al instituţiilor sistemului judiciar, cu respectarea unor principii ale justiţiei precum: publicitatea, prezumţia nevinovăţiei, egalitatea părţilor, competitivitatea, legalitatea, independenţa judecătorilor. În acest caz trebuie să reieşim din poziţia că centrul în jurul căruia şi pentru care ar trebui să fie construită activitatea tuturor organelor statului, ar trebui să fie omul cu viaţa sa, aspiraţiile şi aşteptările sale, care, la rîndul său, să acţioneze conform legilor ţării, ţinînd cont de tradiţiile societăţii.

12.5. Procuratura

Putem afirma că ”reforma” procuraturii în ţară are loc mereu, cu sosirea fiecărei noi guvernări. Acest lucru se face sub pretextul necesității de a consolida ordinea de drept, de a elimina corupția, se invocă și alte pretexte plauzibile, însă scopul final al tuturor acestor schimbări este unul - a pune în fruntea tuturor Procuraturilor, ca parte a sistemului judiciar, persoane convenabile politicienilor care au ajuns la putere, a înlocui alți politicieni care, în timp ce se aflau la guvernare, de asemenea, prin intermediul „reformelor” au pus în fruntea acestei instituții „oamenii lor”. În același timp, în ciuda presiunilor și trucurilor politicienilor, un rol important în această chestiune continuă să joace Adunarea Generală a Procurorilor și Consiliul Superior al Procurorilor, capabile să reziste, într-o anumită măsură, fărădelegilor puterilor politice. În prezent, Procuratura Republicii Moldova are nevoie de un concept fundamentat științific pentru dezvoltarea de mai departe, care ar permite definirea, în plan legislativ și organizațional, a rolului său ca instrument al statului democratic în noile condiții politice și socio-economice.

Reformele întreprinse în ultimele decenii au reintrodus în legislație dispoziții care permit amestecul Procuraturii în activitatea organizaţiilor comerciale şi necomerciale, asociaţiilor obşteşti, ceea ce, în mod clar, nu consolidează principiile statului de drept. Se pare că este oportun ca Procuratura să aibă un rol mai mare în protejarea drepturilor cetățenilor împotriva posibilelor abuzuri din partea organelor și a sistemului judiciar. Procuratura ar trebui să aibă un rol deosebit de important la etapa preliminară de examinare a cazurilor penale intentate de către rezidenţii Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În acest scop, în cadrul Procuraturii ar fi necesară crearea unui organ colegial alcătuit din cei mai experimentați procurori, scopul exclusiv al căruia va fi lucrul cu acţiunile intentate de către rezidenţii Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atît la etapa examinării preliminare, cît şi în gestionarea participării statului la aceste procese.

Importante vor rămîne funcţiile procuraturii în lupta cu criminalitatea, urmărirea penală, controlul asupra respectării legilor în instituțiile penitenciare și în Forțele Armate.... În același timp, este importantă restabilirea funcțiilor Procuraturii privind asigurarea apărării intereselor publice în cadrul procedurilor civile, de arbitraj, administrative şi constituţionale, participarea la prevenirea încălcărilor legilor; influenţa crescîndă a procuraturii în procesul de aducere a legislaţiei în vigoare în concordanţă cu nevoile obiective ale statului şi societăţii.

Este foarte important lucrul de armonizare a relaţiilor dintre Procuratură, Ministerul Afacerilor Interne și alte organe de forță în investigarea infracţiunilor, crearea unor structuri interdepartamentale puternice, care acţionează eficient în investigarea fiecărei infracţiuni. În acest sens, este foarte important să fie luate măsuri urgente pentru dotarea sistemului de investigare al crimelor şi finalizarea creării unui sistem informaţional eficient, complet integrat cu sistemele similare ale Ministerul Afacerilor Interne şi ale altor structuri de stat, care au legătură cu datele cu caracter personal şi cu securitatea.

În procesul de reformare a procuraturii trebuie îmbunătățit echilibrul ramurilor legislativă, executivă şi judecătorească a puterii de stat, şi între interesele protejate de lege ale persoanelor fizice şi cele ale statului şi ale societăţii în general.

12.6. Judecătoriile

Transformarea sistemului judiciar din Moldova în perioada post-sovietică și în special în anii 2010-2025, în primul rînd, a creat condiții limitate pentru obținerea independenței judecătorilor, iar în al doilea rînd, a consolidat un caracter special al interacțiunii dintre reprezentanții sistemului judiciar și grupurile de elită, în politică, avocatură și afaceri, care nu corespunde principiilor și normelor unui stat de drept.

Existența în opinia publică a convingerii stabile precum că instanţele într-un anume sens sînt corupte, nu este infirmată în mod evident de însăşi comunitatea judiciară. Numărul mare al cauzelor intentate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului reflectă nu numai neîncrederea cetăţenilor în supremaţia legii, dar şi carențele sistemului judiciar ca forţă influentă şi respectabilă.

Mai mult decît atît, la stabilirea obiectivelor politice şi a priorităţilor reformei sistemului judecătoresc, interesele corporatiste ale comunităţii judecătoreşti domină, ceea ce afectează negativ stabilitatea politică în stat, făcînd-o dependentă de factorii subiectivi ai funcționării sistemului judiciar. Din aceste motive, sistemul judecătoresc nu este perceput de conştiinţa publică ca fiind un mecanism independent faţă de structurile puterii. Un sistem judiciar ineficient este unul dintre factorii care pot determina cetățenii să participe, pentru a-și proteja interesele, la demonstrații organizate împotriva autorităților legal alese.

În acelaşi timp, o justiţie eficientă este o funcţie creatoare de sistem într-un stat de drept, din motiv că principiile unui stat de drept devin principii ale instanţelor judecătoreşti, iar aceasta, la rîndul său, afectează în mod semnificativ starea de spirit a oamenilor, stabilitatea socială şi are o influenţă decisivă asupra conţinutului reformei judiciare, care are loc în ţară. Crearea unui corp de judecători responsabili și independenți de puterile legislativă și executivă și față de presiunea politică, este asociată, în primul rînd, cu metoda de selecție a judecătorilor.

Această componentă a reformei judiciare este menită să aprobe puterea judecătorească în mecanismul de stat ca forţă de sine stătătoare, puternică şi independentă. Un factor nu mai puţin important în procesul de realizare a reformei ar trebui să devină posibilitatea alegerii alternative, de către cetăţeni şi persoane juridice, a instanţelor judecătoreşti, iar pentru aceasta trebuie să fie introdus institutul juraţilor, precum şi să fie stabilit un sistem de arbitraj şi dezvoltat sistemul curților de arbitraj.

Justiția în Republica Moldova este strîns legată de funcțiile principale ale statului, ceea ce predetermină existența unei componente politice în ramura judiciară a puterii, care se manifestă în realizarea funcțiilor politice, economice, ideologice și sociale ale statului. Într-un stat de drept, aceasta nu este o componentă de bază, ceea ce creează posibilitatea ca sistemul judiciar să funcționeze eficient și independent. Astfel, poate funcționa un sistem cu un grad ridicat de stabilitate a personalului, format din profesioniști de înaltă calificare, asigurați foarte bine din punct de vedere material de către stat, cu următoarele calități necesare pentru o activitate profesională eficientă:

• Moralitate înaltă;

• Educaţie multilaterală;

• Cunoștințe vaste;

• Onestitate şi incoruptibilitate;

• Capacitatea de compasiune și empatie.

Probabil că ar fi bine de luat în considerare posibilitatea creării unei instanțe judecătorești cu jurați.

Acest sistem şi membrii lui ar trebui să fie asiguraţi cu un nivel ridicat de imunitate juridică și să beneficieze de protecție fizică eficientă atît ei, cît și membrii familiilor lor.

În același timp, eficacitatea procesului de transformare depinde în mare măsură de calitatea elitelor politice, de înțelegerea de către acestea a esenței reformelor și a principiilor fundamentale ale statului de drept, de rezultatul acțiunilor direcționate ale elitelor politice asupra dezvoltării sistemului judiciar.

Din păcate, în toți anii de independență am fost martorii unor reforme continue ale sistemului judiciar, pentru care fiecare nou guvern primește împrumuturi și subvenții străine, dar totul se reduce exclusiv la dorința fiecărei guvernări de a pune toate instituțiile judiciare sub controlul său. Acesta este motivul pentru care societatea moldovenească are nevoie de dovezi suplimentare de angajament serios al modernizării sistemului judiciar şi de asigurare a independenţei şi responsabilităţii sale în faţa poporului.

Pentru instituirea și dezvoltarea statului de drept este necesară umanizarea normelor juridice, punerea lor în aplicare devenind o necesitate internă a fiecărui individ. Acest lucru nu poate fi realizat fără rolul activ al instituțiilor educaţionale și de învățământ. Numai o conștiință juridică foarte dezvoltată poate oferi societății modele de comportament legal, atunci cînd respectarea normelor de drept devine o necesitate interioară a omului. O astfel de stare este posibilă în prezența unei culturi juridice foarte dezvoltate în societate, precum și a unui mecanism legislativ eficient

Reforma judiciară trebuie să fie începută fără a aştepta realizările menţionate mai sus şi anume lucrul eficient în această direcţie ar putea deveni o dovadă a angajamentului noii guvernări faţă de principiile creării unei societăţi de drept şi a loialităţii faţă de popor şi nu în scopul creării condiţiilor confortabile pentru clasa conducătoare, dar nici pentru a-şi realiza atribuţiile autoritare. Trebuie luate imediat măsuri de reformare complexă și eficientă a sistemului judiciar, în rezultatul cărora se va realiza o îmbunătăţire semnificativă a calităţii hotărîrilor judecătoreşti luate, dar şi executarea lor.