Strategia de dezvoltare, ca modalitate de ieșire din criză, de stabilizare şi modernizare a ţării

1. Strategia de dezvoltare, ca modalitate de ieșire din criză, de stabilizare şi modernizare a ţării

În ultimele decenii, societatea moldovenească se află într-o stare permanentă de transformări (reformare) fără o perspectivă clară de finalitate a reformelor începute şi găsirea unei balanţe stabile în sferele activităţilor vitale. Dificultățile acestei etape de dezvoltare a statului se datorează tranziției incomplete de la trecutul sovietic la o democraţie funcţională, la un model eficient de dezvoltare economică şi de guvernare. În ultimii ani, din anumite motive cu caracter intern şi extern, ţara s-a pomenit într-o criză social-economică profundă, ceea ce a agravat considerabil perioada de stagnare practic în toate sferele de activitate ale societăţii şi ale statului. Fenomenele negative ale sistemului economic şi politic s-au reflectat dureros asupra celor mai importante domenii de viaţă ale moldovenilor, au amplificat problemele sociale, tendinţele de polarizare din societate, dar şi manifestările de înstrăinare şi intoleranţă din mediul social şi cel politic. Crește emigrația și, în același timp, crește și interesul pentru țara natală a multor persoane care au plecat demult peste hotare, și dorința acestora de a găsi oportunități pentru a reveni în Patrie.

Devine tot mai evident, că abordările obişnuite, deseori schematice, nu oferă explicaţii complete cu referire la ce se petrece în Republica Moldova şi, mai ales, nu dau răspuns la întrebarea: „ce e de făcut?”. Clasa politică a țării, care formează structurile puterii de stat de toate nivelurile, are încă tendința de a trece propriile directive politice și o parte din promisiunile electorale drept o strategie de dezvoltare, fiind incapabilă să ofere societății răspunsuri la întrebările-cheie – cum, din ce resurse și în ce ordine a priorităţilor se va obține o nouă calitate a dezvoltării. Din cauza unei abordări înguste și a dominanței intereselor corporatiste, ceea ce este prezentat drept strategie are, de obicei, un caracter general și fragmentar și nu se bazează pe valorile, interesele și obiectivele naționale pe termen lung.

Nivelul scăzut de prognozare socio-politică în societate, lipsa unei abordări unitare analitice şi sistemice, dar şi o gîndire strategică deficitară, în acelaşi timp complică mult, pentru clasa aflată la guvernare, posibilităţile de a elabora şi de a propune societăţii o strategie eficientă pentru depăşirea stagnării şi asigurarea unei mişcări progresive a societăţii. Această stare de lucruri împiedică formarea unui consens în societatea moldovenească, în ceea ce priveşte conţinutul unei noi politici de dezvoltare socio-economică, pentru un viitor apropiat, susţinută şi împărtăşită de întreaga societate. Se acumulează un întreg complex de contradicţii, nerezolvarea cărora limitează posibilităţile Moldovei de a păşi pe calea dezvoltării, care poate aduce prosperitate poporului moldovenesc. Aceste contradicţii de bază sînt:

Prima - între modelul declarat al democraţiei, economiei de piaţă şi practica reală de gestionare politico-statală, eficienţa căreia este subminată de lipsa, în rîndul eşaloanelor superioare ale puterii, a cunoştinţelor despre lumea modernă; a dragostei sincere faţă de popor, dar şi a motivaţiei morale de a-i îmbunătăţi viaţa; de iresponsabilitate, de nivelul profesional scăzut şi birocraţia coruptă.

Cea de-a doua - între necesitatea obiectivă de a dezvolta o economie naţională în baza libertății activității antreprenoriale și politizarea abordărilor privind dezvoltarea comerțului internațional, precum și impactul negativ tot mai mare al statului asupra economiei, în rezultatul modificării în ultimii 15 ani, sub presiunea instituțiilor financiare internaționale, a legislației care reglementează activitatea antreprenorială, operațiunile de export-import, activitatea bancară și operațiunile financiare.

Cea de-a treia, dintre necesitatea unei cooperări și deschideri internaţionale largi, asumate prin obligații internaționale, şi necesitatea de a dezvolta activităţi economice conform metodelor ecologice şi de a îmbunătăţi calitatea produselor alimentare şi sănătatea cetăţenilor.

Cea de-a patra - între nevoia societăţii de a avea un stat de drept, în care este asigurată, în mod practic, supremaţia legii şi un stat cu sisteme de drept şi judecătoresc controlate politic, care generează nihilism juridic în societate şi corupţie în instituţiile de stat corespunzătoare.

Cea de-a cincea - între nevoia obiectivă de a asigura pacea socială și armonia în societate și nivelul scăzut de pregătire profesională și morală a clasei politice și aprofundarea rupturii dintre nivelul de trai al minorităţii bogate şi al majorităţii societății sărăcite, între reprezentanții diferitelor grupuri naționale și etnice, care sînt atrași cu cinism de către politicienii fără scrupule în lupta pentru putere.

Cea de-a şasea - între caracterul deschis al societăţii, pluralismul din mass-media, societatea civilă în dezvoltare și controlul total asupra mass-mediei de stat, interzicerea, motivată politic, a majorității mijloacelor de informare în masă, manipularea din ce în ce mai masivă a opiniei publice, politizarea şi implicarea unui număr tot mai mare de organizaţii publice şi ONG-uri.

Cea de-a şaptea - între presiunea statelor și instituțiilor globale, în condițiile războaielor hibride, și necesitatea de a conștientiza clar interesele poporului moldovenesc și de a urma aceste interese.

Cea de-a opta - între nevoia stringentă de studiere a istoriei veridice a propriei țări, de dezvoltare a identităţii naţionale, patriotismului moldovenilor şi interesele statului vecin, care folosindu-se de insuficiența unor astfel de cunoştinţe în rîndul cetăţenilor Republicii Moldova, impune propriile versiuni referitor la originea şi istoria poporului moldovenesc, precum şi sprijinirea conştientă şi inconştientă a intereselor din afară, de către o parte a elitei politice și culturale.

Cea de-a noua - între necesitatea păstrării și dezvoltării culturii naționale și a valorilor tradiționale și propaganda obsesivă, din partea autorităților, a unei «noi» culturi sub masca «valorilor europene», a unor ONG-uri cu rețelele sociale extinse, precum și degradarea provinciei - sursa și baza existenței națiunii moldovenești.

Aceste disensiuni sînt deja vizibile sub forma ştergerii (spălării) de facto a priorităţilor statale şi naţionale ale moldovenilor, prevalării mentalităţii ariviste a cercurilor de partid oligarhice, în contextul intensificării corupţiei şi a abuzurilor în funcţii, creşterii numărului practicilor ilegale, în lipsa unui control democratic eficient din partea cetăţenilor asupra celor care ne guvernează. Logica cinică, egoistă a comportamentului social al majorității oficialilor și funcționarilor de partid, a păturilor de „parveniţi” deconectați de la nevoile populației, cu o responsabilitate socială redusă față de populație, indică descompunerea morală şi atitudinea nihilistă faţă de societate şi interesele ei de bază. Contrastul puternic dintre cei bogați și majoritatea cetățenilor săraci ai țării crește tensiunea socială în societate, iar clasa de mijloc subdezvoltată nu face decît să intensifice protestul împotriva nedreptății sociale și a formelor radicale de manifestare a acesteia.

Acumularea acestor contradicţii duce la deformarea continuă a contextului socio-cultural al societăţii contemporane moldoveneşti în totalitatea sa, transformînd-o într-o societate cu standarde duble sau chiar triple. Anume din acest motiv, elementele crizei de sistem, crizei generale, în care se află Republica Moldova, necesită în mod obiectiv o interpretare profundă, analitică a realităţii din perspectiva genului de probleme şi fenomene cu care se confruntă societatea, găsirea unor modalităţi de rezolvare a acestora şi asigurarea stabilă a dezvoltării ţării. Strategia de dezvoltare a ţării trebuie să asigure atenuarea, pînă la eliminarea completă, a contradicțiilor din societate, schimbări calitative, sistemice şi ireversibile în domeniile-cheie ale vieţii societăţii, în baza principiilor democratice comune și a valorilor durabile și adevărate ale poporului moldovenesc, bazate pe cultura sa bogată și pe istoria sa veche.