Strategia de creștere a eficienței politicii externe a statului

În condițiile actuale, politica externă a statului este orientată spre promovarea intereselor naționale prioritare prin stabilirea și menținerea unor relații reciproc avantajoase cu comunitatea internațională, cu țările lumii la nivel regional și global, precum și extinderea influenței sale asupra altor subiecţi ai relaţiilor internaţionale. Interesele naţionale de bază ale Republicii Moldova pe arena internaţională se manifestă prin tendinţele de menţinere a securităţii naţionale, inviolabilitatea frontierelor, de consolidare a suveranităţii şi restabilire a integrităţii teritoriale, crearea condiţiilor favorabile pentru soluţionarea problemelor interne, precum şi dezvoltarea socio-economică stabilă, în scopul creşterii ponderii ţării în general, sporirii prestigiului internaţional şi influenţei sale. Capacitatea de a implementa obiective strategice pe termen lung depinde de mulţi factori, însă arsenalul mijloacelor de asigurare a intereselor naționale, inclusiv pe arena internațională, a rămas neschimbat de secole - politic, ideologic, economic, diplomatic și militar.

La etapa actuală, interesele naţionale ale Republicii Moldova sînt concentrate şi asupra finalizării transformării democratice a relaţiilor sociale, depăşirii crizei în domeniul economic şi social, asigurării funcționării eficiente a sistemului politic şi a guvernării politice, dezvoltării procesului de renaștere socio-culturală și spirituală a societății moldovenești. Aceste obiective pe termen strategic mediu pot fi atinse, inclusiv prin intermediul unei politici externe axate, consecvente şi activ promovate de statul moldovenesc.

Eficienţa politicii externe moldoveneşti depinde de potenţialul economic, militar, ştiinţific, tehnic şi cultural al statului, evaluarea corespunzătoare a poziţiei geografice a ţării, precum şi de capacitatea de a lua în considerare şi de a folosi aspiraţiile geopolitice globale ale statelor mai mari în regiunea de sud a Europei de Est şi din regiunea Mării Negre, în vederea atingerii propriilor scopuri strategice. Luaţi împreună, aceşti factori determină potenţialul şi caracteristicile specifice ale politicii externe a Republicii Moldova pe anumite direcţii, prioritare pentru formularea şi realizarea obiectivelor-cheie ale politicii externe.

Deoarece statutul geopolitic şi ponderea ţării pe arena internaţională depinde în mare parte de resursele statului, potenţialul său în ansamblu, inclusiv şi militar, nivelul de dezvoltare economică, capacitatea Republicii Moldova de a-şi apăra suveranitatea, de a crea condiţiile optime pentru dezvoltarea economică şi socială depinde, în mare măsură, de eficienţa politicii externe. Succesul unei politici externe active este determinat de capacitatea de a găsi un echilibru optim între activitatea internă şi externă a statului, atunci cînd, în general, reușește să acționeze ca subiect al relațiilor internaționale, apărîndu-și interesele.

Politică externă pasivă este caracteristică statelor „slabe” nu numai şi nu atît în ceea ce priveşte resursele, ci și din punct de vedere ideologic, politic şi intelectual, care nu au capacităţile necesare pentru a-şi apăra suveranitatea cu strategii, potenţial, devin obiect al influenţelor externe şi de aceea sînt forţate să renunţe la o mare parte din suveranitatea lor în favoarea unui vecin sau protector mai „puternic”. Aceste ţări se adaptează la mediul internaţional, cu scopul de a supravieţui în circumstanţele create şi nu sînt în stare să realizeze pe deplin interesele sale naţionale.

10.1. Politica externă a Moldovei în contextul începutului procesului de deglobalizare

Pe de o parte, datorită dinamicii relaţiilor comerciale, tehnico-ştiinţifice şi culturale, se amplifică tendinţele de globalizare a relaţiilor internaţionale şi de extindere a oportunităţilor creşterii economice, dezvoltării reţelelor de comunicaţii şi informaţionale, de apropiere a culturilor lumii. Pe de altă parte, interdependenţa tot mai mare a statelor, în contextul procesului de globalizare, contribuie la agravarea ameninţărilor netradiţionale la adresa securităţii internaţionale şi regionale, devine o provocare serioasă pentru mecanismele existente de cooperare multilaterală.

Procesul contradictoriu şi inegal al globalizării sistemului mondial al relaţiilor internaţionale a trasat deja tendinţele schimbării radicale ale practicii politice la nivel planetar. În condiţiile menţinerii unităţii prin diversitatea lumii moderne, are loc estomparea treptată a diferenţelor dintre procesele locale, regionale şi globale, astfel încît problemele politicii interne capătă o semnificație locală.

Globalizarea duce la schimbări semnificative în sfera politicii internaţionale, care vizează în mod direct şi diferit toţi membrii comunităţii internaţionale, inclusiv Republica Moldova. În același timp, principala tendință din ultimele decenii a fost dominarea politică în lume a țărilor occidentale dezvoltate, ceea ce conferă un caracter asimetric procesului de globalizare politică. Pe de altă parte, lumea modernă rămîne multipolară. Încercările mai multor centre ale puterii să dicteze decizii politice întregii comunităţi internaţionale provoacă efecte turbulente, ieşirea din starea de echilibru şi destabilizarea situaţiei la nivel local şi regional, dezvoltarea conflictelor de lungă durată. Un exemplu în acest sens sînt evenimentele din Orientul Mijlociu și Ucraina.

De la izbucnirea războiului din Ucraina, procesul de globalizare în viața economică, socială, culturală și politică a statelor moderne trece prin schimbări semnificative, cu tendințe de identificare a unor actori regionali majori, care încearcă să împartă sferele de influență în lume și să determine, în cele din urmă, sistemul de interacțiune dintre puterile globale.

La situația de la începutul anului 2025, putem identifica doi actori majori, care încearcă să supună cît mai multe regiuni ale lumii: Statele Unite și China. Nu sînt martori în acest joc Rusia, India, Europa unită și Marea Britanie, care urmărește să consolideze țările din Comunitatea Britanică a Națiunilor și să rămînă un actor politic major în Europa și Asia.

Dezvoltarea unei economii globale unite și creșterea interdependenței au dus, pe de o parte, la o reducere a decalajului dintre nivelurile de dezvoltare economică, tehnologică și socială ale diferitor regiuni ale planetei și, pe de altă parte, la o fragmentare tot mai mare a lumii. În același timp, în fiecare regiune, majoritatea statelor rămîn în urma ritmului mediu global de dezvoltare, rămînînd subdezvoltate din punct de vedere economic și tehnologic. Sistemul de relații internaționale devine din ce în ce mai complex, dinamic și instabil și, cel mai important, din ce în ce mai puțin previzibil.

Elitele conducătoare ale țărilor „înapoiate” înțeleg tot mai bine cauzele rămînerii în urmă a acestor țări, care constau în sisteme financiare slabe și acces limitat la finanțare de calitate pentru dezvoltarea întreprinderilor și a familiilor, iar ca urmare - competitivitatea scăzută a propriilor întreprinderi pe piețele interne și internaționale și înapoierea tehnologică. În majoritatea acestor țări crește dorința de a face ceva în această privință. Cît de straniu n-ar părea, un exemplul pentru țările rămase în urmă a dat guvernul Trump - cea mai dezvoltată națiune din lume, care, de îndată ce a preluat funcția, a impus imediat taxe vamale uriașe asupra produselor străine care intră în SUA, reieșind din balanța comercială cu fiecare națiune și din politica tarifară față de bunurile americane. Același guvern caută în mod activ modalități de a obține controlul asupra principalului centru de emisie al țării - Sistemul Rezervei Federale, ale cărui politici din ultimele decenii, potrivit lui Trump și membrilor echipei sale, sînt principalul motiv al declinului producției americane și al nivelului de trai al americanilor.

Specificul situaţiei din Moldova constă în faptul, că globalizarea și procesele de deglobalizare care au început, se suprapune procesului controversat de modernizare al ţării, în contextul tranziţiei nefinisate la o democraţie funcţională şi o economie eficientă. În prezent, Moldova are nevoie de propriul său concept geopolitic, îndreptat spre găsirea unei stări de echilibru într-o lume care se află într-o schimbare dinamică şi în contextul punerii în practică a intereselor naţionale ale societăţii moldoveneşti pe termen lung.

10.2. Priorităţile integrării regionale

Formatul regional are un rol important nu numai în formarea identităţii politice externe a Republicii Moldova, dar și în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor cu organizaţiile şi instituţiile-cheie la nivel global şi continental. Țara aparține simultan la trei regiuni.

Din punct de vedere geografic, noi ne aflăm în partea de sud a Europei de Est, geopolitic – constituim frontiera de est a UE şi NATO, frontiera de vest a CSI şi tindem să ne autoidentificăm ca stat al Europei de Sud-Est. Concomitent, Moldova continuă să-şi dezvolte relaţiile cu toate ţările din regiunea Mării Negre.

Una dintre priorităţile incontestabile ale politicii externe moldoveneşti este contribuția la încheierea războiului din Ucraina, acordarea ajutorului umanitar poporului ucrainean și dezvoltarea unei zone de stabilitate, pace şi prosperitate în ţările din imediata apropiere, precum şi la nivel regional − în sud-estul Europei şi regiunea Mării Negre. Acest obiectiv strategic corespunde intereselor majorității statelor Uniunii Europene, fiind cea mai mare şi cea mai dezvoltată comuniune integraționistă continentală, care exercită o influenţă decisivă asupra formării programului agendei politice şi economice europene. Coincidența priorităţilor pe termen lung ale statului moldovenesc şi UE creează condiţii favorabile pentru rezolvarea unuia dintre obiectivele strategice ale politicii externe − integrarea deplină în principalele structuri şi instituţii europene, cu păstrarea obligatorie a statutului de neutralitate a Republicii Moldova, recunoscut la nivel internațional.

În acelaşi timp, este important să se ţină cont de dinamica și tendințele proceselor geopolitice la nivel regional şi continental, precum și de dorința anumitor forțe de a adăuga uniunii pur economice o componentă militară, ceea ce influenţează direct atingerea obiectivelor pe termen lung ale politicii externe moldoveneşti. Aceste tendințe includ:

10.2.1. În rezultatul extinderii structurilor euro-atlantice spre est, frontierele unor astfel de organizaţii precum NATO şi Uniunea Europeană, s-au apropiat de Republica Moldova. Deoarece aderarea la NATO nu este o prioritate pentru stat, cooperarea activă şi apropierea de UE creează condiţii favorabile pentru rezolvarea obiectivelor strategice legate de interesele pe termen lung ale statului moldovenesc, în special, în domeniul dezvoltării economice, uniform în teritorii, şi de consolidarea unei democraţii veridice, ţinîndu-se cont de tradiţiile societăţii moldoveneşti.

10.2.2. Percepînd extinderea NATO spre est drept o ameninţare majoră la adresa securităţii sale militare, Federaţia Rusă consideră spaţiul fostei Uniuni Sovietice o zonă a intereselor sale prioritare. CSI, Uniunea vamală și OTSC rămîn pentru Moscova formatul şi instrumentul principal de recuperare a statutului său de putere mondială și de dezvoltare a relaţiilor cu statele membre doar în condiţiile în care rolul de lider absolut aparţine Rusiei. Acesta este motivul pentru care Rusia este interesată de consolidarea uniunilor regionale din spaţiul euroasiatic, care se opun extinderii influenţei organizaţiilor şi instituţiilor euroatlantice. Menţinerea focarelor de tensiune constantă în fosta Uniune Sovietică sub formă de „conflicte îngheţate” și chiar expansiunea militară, după cum arată evenimentele din Georgia și Ucraina, este unul dintre instrumentele de presiune în scopul prevenirii aderării ţărilor din regiunea dată la NATO. Pe de altă parte, pentru Rusia este vitală menţinerea unei centuri de state prietenoase situate între graniţele sale şi NATO.

Acest interes al Rusiei este clar și legitim, însă nu este susținut de o activitate diplomatică suficient de profesionistă, dar și de un sistem de selecție, în aceste țări, a unor parteneri puternici și influenți. În plus, conducerea rusă este incapabilă să asigure o conducere consolidată a activităților mai multor „turnuri ale Kremlinului” care încearcă concomitent să urmărească în aceste țări propriile interese, inclusiv interese personale, acționînd în numele statului rus.

Slăbește grav poziția Rusiei în țările apropiate absența celui mai important instrument al influenței occidentale - o monedă stabilă atractivă pentru împrumuturi, acumulări și stocări, inclusiv capitalurile personale ale elitei politice și de afaceri din statele post-sovietice.

În această situație, conducerea rusă nu găsește alte opțiuni decît să pornească împotriva vecinilor săi cu război, sub pretextul așa-numitei operațiuni militare speciale, condamnînd la moarte și nenorocire milioane de compatrioți (inclusiv foști).

Ținînd cont de toate acestea, conducerea Republicii Moldova ar trebui să fie foarte atentă la declarațiile și acțiunile sale, să dezvolte neutralitatea pe toate căile posibile, să nu agraveze relațiile cu stînga Nistrului și să ducă o politică externă echilibrată.

10.2.3. Aflîndu-se în imediata apropiere a celor mai importante trasee energetice şi de transport ale regiunii Mării Negre, care asigură tranzitul aprovizionării cu hidrocarburi din ţările regiunii Caspice şi Asiei Centrale în direcţia continentului european, Republica Moldova este şi ea cointeresată să participe la proiectele corespunzătoare pentru a-şi asigura securitatea energetică. În calitate de stat-membru al Cooperării Economice pe Marea Neagră, Moldova încearcă să folosească potenţialul organizaţiei, cu sprijinul considerabil din partea Turciei, pentru a-şi rezolva problemele economice. Condiții bune pentru punerea în aplicare a acestor proiecte vor apărea din nou după încheierea războiului din Ucraina, noi trebuie să ne pregătim pentru acest lucru și să nu ratăm aceste oportunități.

10.2.4. După încheierea războiului, Ucraina va cunoaște un boom al investițiilor, legate de redresarea postbelică, și este important ca Moldova, care are cea mai lungă frontieră cu Ucraina, să își găsească locul în această muncă uriașă.

10.2.5. Din mai multe motive cu caracter geopolitic şi, în consecinţă, a proceselor interne din Uniunea Europeană, strategia UE nu prevede extinderea organizaţiilor internaţionale şi multilaterale la Est în viitorul apropiat. Obiectivele prioritare ale politicii externe a UE în această parte a bătrînului continent vor rămîne securitatea frontierelor sale externe şi stabilizarea situaţiei în ţările din zona de frontieră, dintre aceste ţări făcînd parte şi Republica Moldova. Acest lucru, în ciuda acordării Moldovei a statutului de țară candidat la aderarea la UE, este un fapt greu de contestat, de care conducerea Moldovei ar trebui să țină cont în permanență pentru a nu fi, pur și simplu, un teritoriu între părțile aflate în război. Reieșind din aceasta, precum și din faptul că atitudinea unor membri ai acestei uniuni față de integrarea Ucrainei în UE este foarte ambiguă, este necesară elaborarea unei foi de parcurs privind aderarea Republicii Moldova la UE separat de Ucraina.

10.3. Bazele conceptuale ale politicii externe a statului moldovenesc

Republica Moldova, fiind un stat mic, cu potenţial economic, militar şi politic şi de influenţă relativ modest, este capabilă să-ţi realizeze interesele sale naţionale pe arena internaţională, în primul rînd în colaborare cu statele ce au un statut geopolitic mai mare. Statele mici sînt întotdeauna obiect de influenţă geopolitică a marilor puteri şi a statelor regionale, iar succesul politicii lor externe, în majoritatea cazurilor, este determinat de capacitatea de a avea un curs pro-activ, fără a deveni ostatici și proxy ai uneia dintre părţile rivale.

Extrem de periculos este rolul de monedă de schimb în procesul opoziţiei geopolitice, care ar putea să arunce un stat mic în zona indiferenţei şi incertitudinii, iar în cel mai rău caz, așa cum se întîmplă cu Ucraina, în războaie pe propriul teritoriu.

Statele mici sînt interesate în mod obiectiv să formeze uniuni, ceea ce sporeşte statutul lor geopolitic şi le dă un anumit grad de libertate faţă de statele regionale. Orientarea geopolitică a unor astfel de uniuni, de obicei, se construieşte în baza unei superputeri mondiale sau regionale, de la care se aşteaptă o contribuţie la rezolvarea problemelor socio-economice şi sprijinul pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii, consolidarea suveranităţii. Pe de altă parte, marile puteri au nevoie de state mici, pentru soluționarea problemelor regionale în contextul extinderii zonei lor de influenţă şi asigurarea ieşirii către zonele geopolitice greu accesibile.

Prezenţa supraputerilor la nivel regional şi influenţa factorului extern asupra ţărilor din Europa de Est într-o mare măsură determină specificul dezvoltării Moldovei, dar şi direcţia formării şi transformării regimurilor politice din aceste ţări. Pe de altă parte, apartenenţa istorică a Moldovei la civilizaţia şi cultura politică europeană determină tendinţa ţării spre integrare în cele mai importante organizaţii continentale multilaterale, şi în primul rînd în Uniunea Europeană.

Factorii externi care influenţează transformarea internă şi priorităţile politicii externe a Republicii Moldova ca stat al Europei de Est, sînt:

10.3.1. Politica țintită a Statelor Unite, o putere cu ambiții globale, cu cele mai mari resurse și oportunități de influență dintre țările din „blocul occidental”, care continuă să joace rolul de lider în realizarea influenţei din exterior asupra dezvoltării procesului politic în ţările Europei de Est.

10.3.2. Politica activă a Federaţiei Ruse, completată în ultimii ani de acțiuni militare, care are scopul de a preveni extinderea spre est a Alianţei Euro-Atlantice (NATO), care este percepută de clasa conducătoare a Rusiei ca o ameninţare militară directă a intereselor naţionale ale acestei supraputeri regionale şi a perspectivelor de refacere a zonei de influenţă în cadrul fostei Uniuni Sovietice.

10.3.3. Politica comună externă a statelor-membre ale UE, menite să asigure securitatea frontierelor sale estice şi stabilizarea spaţiului din preajma frontierei prin dezvoltarea cooperării diferenţiate cu ţările partenere. Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, această politică a creat dezacorduri între țările care au legături strînse cu Rusia și restul țărilor-membre ale UE, iar în acest sens, este important ca conducerea politică a Moldovei să prognozeze calitativ evoluția evenimentelor, să urmărească o politică cît mai independentă și să respecte neutralitatea în declarațiile și acțiunile sale.

10.3.4. Influenţarea parametrilor relaţiilor internaţionale, intereselor şi poziţiilor de către statele mari puternic industrializate, de multe ori contrar principiilor declarate ale dreptului internaţional. Principiul de separare al sferelor de influenţă se manifestă într-o formă deghizată, în contextul proceselor de globalizare.

10.3.5. Perspectiva, ca urmare a războiului din Ucraina, creării unui spaţiu de securitate comun în afara alianţelor, în care vor intra anumite state, organizaţiile şi instituţiile existente deja, menit să garanteze indivizibilitatea spaţiului de securitate Euroasiatic şi controlul asupra armelor. În același timp, războiul din Ucraina va duce probabil la un anumit „statu-quo” între NATO și Rusia pe continentul european și la incertitudine pentru următorul deceniu, cînd se vor epuiza toate conflictele localizate pe continentul eurasiatic.

10.3.6. Menţinerea pericolului, ameninţărilor şi provocărilor faţă de interesele naţionale ale Republicii Moldova, necesitatea analizei profunde şi detaliate a acestora în contextul menținerii unei confruntări inter-civilizaţionale în lume. Fiecare dintre aceste provocări este strîns legată de interesele statelor vecine, precum şi de aspiraţiile geopolitice ale supraputerilor, care sînt uneori contrare intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

10.3.7. Tendinţa de a-și spori influenţa asupra situaţiei interne din Republica Moldova din partea ţării vecine, România - stat frățesc și cel mai mare partener comercial, pe de o parte, și statul, al cărei conduceri, din obișnuință, folosește diferite metode, nu întotdeauna corecte, de extindere a prezenței sale în Republica Moldova: de la introducerea românismului în toate sferele vieții moldovenești și oferirea la maxim a cetățeniei românești cetățenilor moldoveni, pînă la susținerea activă a anumitor politicieni și forțe politice, care își proclamă deschis principalul obiectiv politic - lichidarea Republicii Moldova sub pretextul unirii cu România. S-a ajuns la punctul, în care liderul principalului partid de opoziție din România și candidat la președinție, proclamă că urăște Republica Moldova, iar prim-ministrul României consideră că „limba moldovenească nu ar trebui să mai existe, pentru că nu a existat niciodată. Aceasta este o invenție a Federației Ruse...”.

Securitatea şi stabilitatea ţărilor vecine cu Uniunea Europeană devine din ce în ce mai importantă în procesul politicii moderne europene. Acest lucru se explică nu numai prin extinderea structurilor euro-atlantice şi prin ieşirea lor spre frontierele fostei Uniuni Sovietice, ci şi prin specificul regiunii în sine, care are un potenţial semnificativ în diverse domenii şi care în acelaşi timp, include un număr suficient de provocări la diferite nivele, dar şi ameninţări.

Un impact semnificativ asupra procesului de modernizare a ţării îl are dezvoltarea comerţului extern al Republicii Moldova. Acesta este direct legat de asigurarea intereselor naţionale şi, mai presus de toate, de punerea în aplicare a reformelor eficiente în economie, de creşterea nivelului de trai al populației.

În astfel de circumstanţe, obiectivele pe termen lung şi obiectivele politice ale statului moldovenesc devin un motiv deosebit de important pentru întregul comerţ extern. Alegerea direcţiilor regionale şi a partenerilor pentru relaţii economice externe, caracterul şi amploarea relaţiilor cu diferite ţări trebuie să fie orientat spre utilizarea eficientă a cooperării internaţionale în interesul dezvoltării socio-economice a Republicii Moldova.

Cel mai important obiectiv al politicii externe a Republicii Moldova ar trebui să fie nu tendinţa de a cîştiga punctaj politic pentru puterea actuală, prin demonstrarea unui sprijin internaţional larg al acţiunilor sale, ci munca asiduă în scopul protejării intereselor economice ale Republicii Moldova pe arena internaţională şi creării unui mediu internaţional favorabil pentru reintegrarea şi dezvoltarea ţării.

Tendinţa politicienilor moldoveni de a utiliza factorul extern în scopul consolidării propriilor poziţii în interiorul ţării ascunde în sine ameninţarea amplificării dependenţei tot mai mari a autorităţilor moldoveneşti de ţările străine, în schimbul micilor servicii oferite de statele străine (vizita unui demnitar de rang înalt al unei puteri mondiale în Republica Moldova, declaraţiile demnitarilor de nivel mondial şi regional în sprijinul actualului guvern, asistenţă financiară, în toate cazurile, mai mică decît rezervele valutare ale ţării, care sînt practic păstrate în bănci străine şi în hîrtii de valoare etc.)

O astfel de atitudine faţă de contactele externe este specifică politicienilor moldoveni pe parcursul întregii perioade de independenţă, reprezintă o ameninţare mare la adresa Republicii Moldova şi poate, aşa cum am subliniat mai sus, să transforme ţara noastră într-o monedă de schimb în jocul marilor puteri globale. În această chestiune ar trebui o dată şi pentru totdeauna să punem capăt imitaţiei de activitate politică externă şi să trecem la o politică prudentă, planificată de protecţie a intereselor naţionale, transferate de la o putere la alta, indiferent de conjunctura politică internă.

Politica externă a Republicii Moldova trebuie să se bazeze pe cea mai completă și obiectivă imagine a proceselor care au loc în lume, pe continentul european și în regiune, pe o abordare mai cuprinzătoare și mai sistematică a fenomenelor și proceselor contemporane, pe o evaluare obiectivă a posibilelor consecințe ale acestora pentru Republica Moldova din punctul de vedere al intereselor naționale ale țării.

10.4. Principalele priorităţi ale politicii externe a Moldovei

Reieşind din interesele naţionale, ţinînd cont de dinamica şi natura proceselor care au loc în relaţiile internaţionale, trebuie stabilite următoarele priorităţi ale politicii externe a Republicii Moldova:

10.4.1. Menţinerea, ca prioritate a politicii externe, a unor relaţii reciproc avantajoase de vecinătate cu Ucraina şi România, în baza recunoaşterii necondiţionate a suveranităţii și independenței acestor țări, neamestecului în treburile interne, consolidarea cooperării multiplane, reieşind din interesele comune şi din respectarea dreptului internaţional şi a drepturilor omului.

10.4.2. Încheierea Tratatului de Frontieră cu România. Pînă la încheierea unui tratat ar trebui să fie revizuite toate contractele, inclusiv interdepartamentale, care pot fi interpretate ca documente care încalcă suveranitatea Republicii Moldova, în lipsa unui tratat de frontieră cu statele vecine.

10.4.3. Menținerea unor relații economice, culturale și diplomatice de prietenie cu Federaţia Rusă în baza principiilor de egalitate, recunoaşterea integrităţii teritoriale şi suveranităţii țării, cooperarea reciproc avantajoasă bilaterală în restabilirea integrității teritoriale a țării, precum și în domeniile comercial, economic, umanitar și altele.

10.4.4. Integrarea progresivă, fără agitație excesivă și grabă, a țării în procesele și structurile europene. În condiţiile în care noua arhitectură a ordinii mondiale se formează în jurul polilor puterilor mari, Moldova se orientează spre Uniunea Europeană, în ciuda proceselor complexe și a contradicțiilor din cadrul UE, pentru asigurarea propriilor sale perspective pe termen lung în ce priveşte dezvoltarea economică şi securitatea naţională. Din punct de vedere politic, acest lucru înseamnă stabilitate democratică, creşterea nivelului de securitate al statului şi cetăţenilor. Din punct de vedere economic − înlăturarea sindromului de economie periferică, creșterea competitivităţii ţării cu scopul intrării masive pe piața europeană, creşterea oportunităţilor de acces la fondurile de dezvoltare, la investiţii, tehnologii noi. Necesitatea obiectivă de integrare strînsă într-o Europă unită vine din necesitatea de a consolida statalitatea țării, independența și suveranitatea ei, tradițiile, identitatea etnică, lingvistică și culturală, precum și de a restabili integritatea teritorială a statului moldovenesc.

În același timp, nu este nevoie să „intrăm” în UE cu orice preț, ci să urmărim o politică pe termen lung, ținînd seama de tendințele legate de redistribuirea sferelor de influență în lume și de necesitatea de a păstra necondiționat neutralitatea militară și politică recunoscută la nivel internațional.

10.4.5. Consolidarea în continuare a parteneriatului cu SUA, bazat pe obiective strategice comune la nivel regional − asigurarea stabilităţii şi securităţii în sudul Europei de Est şi regiunea Mării Negre. Aprofundarea relaţiilor bilaterale, care vizează soluţionarea aşa-numitelor „conflicte îngheţate” de ieşire a trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova, de interacţiune în procesul de realizare a tranziţiei către un regim democratic consolidat şi o economie de piaţă competitivă, atragerea de investiţii străine, care rămîn element crucial în dezvoltarea economiei.

10.4.6. Folosirea în interesul țării a schimbărilor în realitățile geopolitice din Europa de Est, legate de extinderea NATO și a Uniunii Europene spre est și de opoziția Rusiei față de dezvoltarea în continuare a acestor procese sub forma declanșării războiului în Ucraina, luînd în considerare posibilitatea creării unui spațiu comun de securitate pe continentul eurasiatic ca urmare a acestui război.

10.4.7. Elaborarea direcţiilor de politică externă la nivel regional, care ar trebui să reiasă din principiul politicii unui parteneriat raţional şi priorităţile intereselor naţionale ale ţării în relaţiile cu statele din spaţiul Carpato-balcanic şi regiunea Mării Negre.

10.4.8. Executarea riguroasă a acordurilor de prietenie şi de cooperare încheiate de Republica Moldova în cadrul CSI, într-un climat de încredere reciprocă şi respect, menţinerea unor relaţii favorabile în domeniul politicii, economiei, ştiinţei şi tehnicii, culturii. Consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor economice cu ţările din Comunitate în baza principiilor economiei de piaţă şi intereselor Republicii Moldova şi statelor-membre, luînd în considerare realitatea modificată ca rezultat al acțiunilor militare din Ucraina.

10.4.9. Urmarea unei politici de neutralitate pe arena internațională, îndeplinindu-și obligațiile de a nu participa la conflicte armate, alianțe politice, militare sau economice, scopul cărora este pregătirea de război, de a nu permite utilizarea propriului teritoriu pentru amplasarea bazelor militare străine și tranzitul încărcăturilor militare, de a nu deține sau dezvolta arme nucleare.

10.4.10. Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat şi de colaborare cu liderii puterilor vest-europene, mai ales cu Germania, Franţa şi Italia, avînd în vedere dinamica schimbului economic şi comercial cu aceste ţări şi influenţa lor în cadrul Uniunii Europene. Vor fi făcute eforturi suplimentare pentru a promova relaţiile prioritare cu alte ţări-membre ale UE, în special cu Austria, Polonia, Suedia, Olanda, dar şi cu Brazilia, țări mari din Asia de Sud-Est, Japonia și țările dezvoltate din Orientul Mijlociu.

10.4.11. Dezvoltarea relațiilor economice și politice cu China - cea mai mare economie a lumii. China are un potențial investițional imens, prin urmare este necesar să lucrăm în mod țintit la proiecte comune în domeniul construcției de drumuri și locuințe, în industria constructoare de mașini, la producerea diferitor componente pentru întreprinderile chineze situate în UE, în toate domeniile legate de investiții în dezvoltarea țării.

10.4.12. Aprofundarea relaţiilor cu Europa Centrală şi de Est, actuali sau potenţiali candidaţi la UE, atît pe plan bilateral, cît şi multilateral, inclusiv şi în scopul folosirii experienţei acestor ţări în domeniul reformării sistemului politic, construirea unui stat democratic de drept, crearea unei economii eficiente.

10.4.13. Participarea Republicii Moldova la instaurarea unui sistem internaţional stabil bazat pe principiile egalităţii absolute a statelor, colaborarea şi cooperarea reciproc avantajoasă, în scopul asigurării securităţii fiecărui stat în domeniile politic, militar, economic, umanitar şi de altă natură.

10.4.14. Creşterea rolului diplomaţiei economice a Republicii Moldova ca modalitate eficientă de apărare şi promovare a intereselor economice ale ţării în condiţiile globalizării lumii, adîncirea integrării economiilor naţionale şi creşterea concurenţei pe piaţa mondială.

10.4.15. Utilizarea eficientă a instrumentelor „parlamentare”, a diplomaţiei „populare”, intensificarea lucrului privind stabilirea contactelor cu cercurile de afaceri, promovarea intereselor de afaceri peste hotare;

10.4.16. Dobîndirea unui sprijin internaţional larg pentru măsurile de reformare a economiei şi sistemului financiar.

10.4.17. Propaganda şi promovarea în afara ţării a brand-ului „Moldova” − o ţară frumoasă, curată, cu o istorie şi cultură bogată, populată de oameni educați, o ţară cu posibilităţi investiţionale bune.

10.4.18. Protecția împotriva pătrunderii în legislația moldovenească, sub presiunea ”partenerilor” străini, a unor „valori” străine poporului moldovenesc legate de o înțelegere pervertită a „toleranței” și de pericolul distrugerii tradițiilor naționale, a familiei și a sistemului de educație a tinerei generații. Excluderea unor astfel de prevederi, care sînt deja prezente în legislația moldovenească.

10.4.19. Obiectivul major al politicii externe a Moldovei este rezolvarea problemei interne – a Transnistriei, pe calea revenirii ei la domeniul de drept al Republicii Moldova. Activitatea oficialilor de cel mai înalt rang trebuie să fie axată pe soluţionarea acestei probleme, precum şi toate activităţile instituţiilor de politică externă a ţării, folosindu-se toate căile accesibile şi eficiente, în orice format rezultativ, cu următoarele postulate: „În Moldova pot exista și există interesele altor state, dar nu există interese mai importante decît interesele statului Republica Moldova și ale cetățenilor săi. Principalul interes al Republicii Moldova și al cetățenilor săi la această etapă a istoriei este reintegrarea țării”. Dacă politica reală a „aliaţilor” cu privire la Republica Moldova va contribui la realizarea postulatului de mai sus, ar trebui să mergem în conformitate cu politica unor asemenea state. Dacă acest lucru nu se va întîmpla, diplomaţii moldoveni trebuie să desfăşoare cu mare răbdare activităţi de explicare. Dacă nu sîntem înţeleşi, ar trebui să negociem cu acei care sînt cu adevărat capabili să rezolve „problema transnistreană.” În caz contrar, riscăm să devenim, în cele din urmă, o monedă de schimb în politicile statelor globale, aşa cum s-a întîmplat în anul 2008 cu Georgia, care a rămas cu un ajutor material extern neimportant, dar fără Abhazia şi Osetia de Sud − o zonă de conflict teritorial nerezolvat, precum și cu Ucraina - o zonă de război. Din păcate, rezistența curajoasă a armatei ucrainene în fața unui inamic superior ca forță și putere, nu scoate de pe ordinea de zi următoarele întrebări:

• În interesul cui este acest război?

• A meritat ca conducerea Ucrainei să se implice în această confruntare cu o pierdere majoră de teritoriu doar pentru a deveni posibil (nu se știe cu siguranță) un membru al unor alianțe ale Occidentului, care se confruntă în prezent cu una dintre cele mai mari crize din istoria sa?

Reieşind din priorităţile menţionate mai sus, este necesară adaptarea strategiei politicii externe a Republicii Moldova la condiţiile geopolitice în permanentă schimbare, precum şi utilizarea unor instrumente şi mijloace calitativ noi pentru asigurarea intereselor naţionale pe arena internaţională. O astfel de strategie este posibilă numai ca urmare a unui consens asupra principalelor priorități de politică externă între toate forțele politice ale țării și, în consecință, a stabilității și continuității politicii externe.