Strategia de îmbunătățire a sistemului autonomiei locale

Dezvoltarea în continuare a autonomiei locale în Moldova este o parte importantă a transformării democratice a sistemului puterii publice locale, unul din elementele de bază ale transformărilor democratice, dar şi o condiţie importantă a dezvoltării economice şi sociale a ţării. Reforma în acest domeniu de activitate al societăţii şi statului transformă întregul sistem al relaţiilor cu puterea şi poate servi drept sursă solidă pentru schimbările democratice. Printre indicatorii formali ai nivelului de democratizare a sistemului politic, nivelul de dezvoltare al autonomiei locale ocupă unul din locurile-cheie.

Autonomia locală s-a consolidat în Republica Moldova ca normă constituţională a organizării statale a ţării. În condiţiile consolidării de mai departe a acestei instituţii, poate fi dezvoltată o democraţie adevărată, o guvernare stabilă şi un sistem politic democratic constant. La etapa actuală, cea a reformelor, dezvoltarea pe scară largă a instituţiilor locale şi a autonomiei locale va crea premise pentru depăşirea prăpastiei existente între stat şi societate.

O particularitate a administraţiei publice locale, în calitate de element al sistemului politic, este caracterul său statal şi social. Natura statalităţii sale constă în faptul, că puterea centrală deleagă o parte din atribuţiile sale autorităţilor locale, iar natura socială a autonomiei locale constă în legătura strînsă a administraţiei publice locale cu populaţia şi posibilitatea sa de participare activă la procesul electoral şi de luare a deciziilor.

Fiind o verigă a sistemului de divizare a puterii publice pe verticală, autonomia locală constituie un element important al mecanismului public de administrare, alături de puterea publică la nivel de stat. O componentă necesară a administraţiei publice locale este managementul politic, cu ajutorul căruia autorităţile locale reglementează relaţiile politice.

În condiţiile Republicii Moldova moderne, anume extinderea funcţiilor organelor publice locale, creşterea independenţei lor financiare rămîne o problemă majoră a optimizării relaţiilor sistemului puterii publice, dar şi a dezvoltării sociale în general.

Este vorba, întîti de toate, despre problemele participării reale, nu declarate, a instituțiilor administrației publice locale la sistemul puterii publice din Republica Moldova, în condițiile realizării principiului constituțional al separării autonomiei locale de structurile puterii de stat, păstrîndu-i în același timp statutul de element al verticalei conducerii statului.

Autonomia locală trebuie privită, de asemenea, ca instituţie politică, care exprimă valorile şi interesele societăţii, fiind un sistem organizat care îndeplineşte funcţiile sale prin anumite proceduri - alegeri, referendumuri etc. Funcţia de bază a acestui institut este organizarea puterii şi controlul la cel mai inferior nivel.

Multilateralitatea aspectelor sistemului autonomiei locale, care le include pe cele politice, economice, juridice, sociale, implică folosirea unei abordări sistemice în optimizarea sa.

Administraţia publică locală este un instrument important de formare a societăţii civile şi este un mediator între guvern şi sectorul asociativ. Proximitatea autonomiei locale faţă de oameni îi permite acesteia să fie aproape de oameni, să le înțeleagă problemele vitale și să participe activ la administrare şi la procesul decizional politic, la luarea deciziilor prin intermediul diferitor forme de participare politică. La nivelul autonomiei locale se formează elitele politice şi ale structurilor puterii politice. În acest sens, autonomia locală poate juca rolul de factor de integrare în viaţa socio-politică a ţării, care serveşte drept contrabalanţă a centralizării excesive a administraţiei publice.

Cea mai importantă funcţie a sistemului autonomiei publice locale este păstrarea modului de viaţă al locuitorilor din Republica Moldova constituit de-a lungul timpului, păstrarea şi dezvoltarea localităţilor fondate de strămoşii noştri, distribuirea uniformă a populaţiei în întreaga ţară, creşterea unei generaţii sănătoase şi multilateral dezvoltate, păstrarea diversităţii etnice, dezvoltarea culturii moldovenilor şi a minorităţilor naţionale care trăiesc în Moldova.

Cea mai importantă sarcină a autorităților locale va fi implicarea activă în implementarea Strategiei de dezvoltare a Republicii Moldova, în special în partea legată de dezvoltarea provinciei și substituirea importurilor.

Fundamentul real pentru asigurarea independenţei unităţilor teritoriale de administrare este baza materială proprie dezvoltată financiar şi economic, capacitatea de a influenţa creşterea veniturilor, potenţialul fiscal al teritoriului etc. Acest lucru, la rîndul său, este realizat prin dezvoltarea în continuare şi aplicarea la nivel legislativ, iar apoi în practicile manageriale concrete, a principiilor subsidiarității şi repartizarea competenţelor între nivelul local şi central de guvernare, care să corespundă intereselor fundamentale ale societăţii în ansamblu.

În cele din urmă, eficienţa instituţiei administraţiei publice locale este determinată de gradul de implicare a locuitorilor la hotărîrea problemelor lor vitale. Interesul real al cetăţenilor pentru gestionarea propriilor resurse pentru a satisface nevoile locale constituie baza dezvoltării autonomiei locale. În acelaşi timp, metodele şi formele de implicare a populaţiei în guvernare şi activizarea cetăţenilor este o sarcină importantă a autorităţilor locale.

14.1. Starea actuală a administrării locale.

Consolidarea administrației locale în Republica Moldova modernă este însoțită de dificultăţi şi probleme. Motivele acestora sînt înrădăcinate în subestimarea rolului şi a importanţei administrației locale în contextul reformelor general democratice, în acţiunile lente şi inconsecvente, legate de dezvoltarea unor noi mecanisme şi proceduri, în imperfecţiunea cadrului legal, informaţional, material-financiar, în asigurarea cu personal. Au întîrziat grav procesele de dezvoltare a autonomiei locale şi reforma teritorial-administrativă efectuată la sfîrşitul secolului trecut, reforma administrativă, inclusiv întoarcerea, în anul 2003, la vechiul sistem de împărţire a ţării în raioane. Nu contribuie la stabilitatea și dezvoltarea sistemului autonomiei locale nici încercările fiecărui guvern nou de a reduce și mări numărul de primării, raioane sau chiar de a încerca să introducă din nou sistemul de județe. În condiţiile de trecere la o democraţie eficientă, problemele apar de multe ori din cauza confruntării dintre tradițiile autoritare și opiniile liberale privind restructurarea instituțiilor puterii de stat.

Una din principalele probleme care frînează dezvoltarea administraţiei publice locale în Republica Moldova este cultura juridică joasă a populaţiei, nivelul scăzut de cunoştinţe despre natura şi posibilităţile autonomiei locale, dezvoltarea insuficientă a sectorului asociativ. Într-o societate, în care mai multe generaţii au trăit într-un regim centralizat, fără să aibă tradiţii democratice profunde, ideea autonomiei locale nu este acceptată nici pe departe de către toţi.

Pentru ca să fie percepută adecvat de către cetăţeni, este nevoie de o schimbare radicală a politicii de stat și a opiniilor în ce priveşte esenţa relaţiilor puterii în societatea moldovenească în schimbare, de o muncă enormă de explicare şi educare.

Scopul principal al autonomiei locale este de a democratiza sistemul de management social şi de dezvoltare a societăţii civile, care, la rîndul său, implică creşterea activităţii sociale şi administrative a populaţiei. Datorită nivelului scăzut al culturii juridice şi manageriale, insuficienţa cunoştinţelor, psihologia pasiv-dependentă a populaţiei, utilizarea insuficientă a tehnicilor moderne de management în administrarea la nivel local duce la manifestarea înstrăinării conducerii şi, în consecinţă, reduce eficacitatea socială a instituţiei date în ansamblu.

În calitate de element necesar al societății civile, autonomia locală poate constitui baza pentru dezvoltarea în continuare a independenței și creșterea activității sociale a populației. Cu toate acestea, situația reală din acest domeniu arată că existența unor structuri organizatorice ale administrației locale și a oportunităților de manifestare a maturității sociale a populației nu sînt suficiente pentru implicarea locuitorilor în luarea deciziilor și discutarea problemelor de importanță locală.

Un alt motiv este opunerea birocraţiei de toate nivelurile, care vede în autonomia locală o ameninţare la adresa bunăstării proprii, față de metodele obişnuite de guvernare. Unii politicieni, în general, cred că punerea în aplicare a autonomiei locale echivalează cu diminuarea puterii de stat în Republica Moldova. Ei îşi argumentează punctul de vedere prin faptul, că administraţia locală distruge acea verticală a puterii, care face imposibilă punerea în aplicare a politicii statului. Ei reies din faptul, că pot pune în aplicare puterea numai prin metodele subordonării administrative directe, referindu-se la toate întrebările activităţii verigilor teritoriale ale societăţii.

În ciuda problemelor sus-menționate, inclusiv datorită activității Institutului de Administrație Publică, în țară s-a format un întreg corp de conducători profesioniști ai administrațiilor locale, care administrează cu succes primăriile, și, chiar dacă se confruntă cu o lipsă constantă de resurse financiare, primesc în repetate rînduri votul de încredere din partea locuitorilor. Aceste persoane vor participa activ la punerea în aplicare a ideilor cuprinse în actuala Strategie de dezvoltare.

Dezvoltarea de mai departe a autonomiei locale este determinată de nevoia de a depăşi contradicţiile şi lacunele din acest domeniu, cele mai importante fiind:

14.1.1. Caracterul incomplet al afirmării unei statalităţi de tip nou în Republica Moldova, eficacitatea funcţionării căreia poate fi asigurată doar bazîndu-se pe administraţia publică locală. Anume puterea locală democratică este în stare să coordoneze interesele zilnice ale oamenilor cu cele ale statului şi să menţină, astfel, calitatea vieţii publice la nivelul formaţiunilor administrativ-teritoriale.

14.1.2. Scopul, sensul şi rezultatul final al reformelor efectuate de către guvernul central nu întotdeauna este înţeles şi acceptat de populaţie, ceea ce nu numai că nu contribuie la dezvoltarea iniţiativei „de jos”, ci, invers, provoacă o reacţie negativă şi proteste din partea populaţiei. Această situaţie limitează posibilităţile de formare şi dezvoltare a unor relaţii normale, eficiente ale sistemului autonomiei locale.

14.1.3. Reforma administraţiei publice locale a fost iniţiată „de sus” de către puterea de stat, fără a fi luată suficient în considerare lipsa, în societatea moldovenească, a experienţei în acest domeniu, precum şi aspectele naţionale, istorice şi de altă natură ale autonomiei poporului la nivelul comunităţii locale. Particularitatea „abordării moldovenești” a instituirii autonomiei locale este dominația puterii de stat în alegerea formelor și metodelor de guvernare locală, reformarea autonomiei locale „de sus”, dar nu prin participarea populației la discuţiile privind reformele preconizate și luarea în considerare a propunerilor primite la luarea deciziilor finale.

14.1.4. Lipsa unei strategii care să corespundă interesului societăţii în procesul de reformare a structurilor post-sovietice, a structurilor administraţiei locale şi subestimarea cronică a principiilor democratice şi a factorului uman la organizarea organelor autonomiei locale. În consecinţă − lipsa înţelegerii că administraţia locală reprezintă una dintre cele mai importante sfere ale drepturilor civile, realizarea cărora este legată direct de calitatea procesului de democratizare a societăţii moldoveneşti.

14.1.5. Lipsa, la conducătorii administraţiilor locale şi consilieri, a unor cunoştinţe suficiente în domeniul economiei, finanţelor, în organizarea şi funcţionarea unei localităţi moderne şi a afacerilor comunitare, a sistemului de proiectare și construcție, în domeniul funcţionării mecanismului de finanţare de stat și internațională. Pregătirea morală insuficientă a conducătorilor locali, lipsa transparenței la luarea deciziilor, precum și slaba informare a publicului cu privire la deciziile și planurile de dezvoltare, alături de clientelism și nepotism, limitează dorința unei mari părți a populației de a-și activiza participarea la procesul de guvernare locală. În același timp, inclusiv datorită activității Academiei de Administrație Publică, a fost format un întreg corp de lideri profesioniști ai administrației locale, care, cu o lipsă constantă de resurse financiare, administrează cu succes primării, primind în mod repetat votul de încredere din partea locuitorilor.

14.1.6. Principiul separării funcțiilor de stat și politice de guvernare între autoritățile naționale și cele locale nu este pe deplin realizat de clasa politică moldovenească și nu stă la baza reformării administraţiei locale. Partidele de stînga pornesc de la concepția, conform căreia autonomia locală este nivelul inferior al sistemului de divizare pe verticală a puterii publice. Cele de dreapta resping această idee, considerînd că separarea administraţiei publice locale de cea de nivel general naţional este un panaceu pentru toate necazurile.

14.1.7. Populaţia nu se simte principalul subiect al sistemului autonomiei locale şi lasă dreptul său de a participa la conducere în mila autorităţilor locale. O sarcină foarte dificilă rămîne de a convinge cetăţenii că autorităţile municipale şi comunale sînt forma de realizare a dreptului civil la exercitarea autonomiei locale.

Tocmai reieşind din aceste circumstanţe, principalele probleme ale interacţiunii autorităţilor locale cu populaţia sînt neînţelegerea naturii şi rolului administraţiei locale, atît de către populaţie, cît şi de reprezentanţii autorităţilor locale, nivelul scăzut de participare al oamenilor la realizarea autonomiei locale, neîncrederea societăţii în autorităţile locale, subaprecierea capacităţii de autoorganizare publică a autorităţilor locale. Nu au fost create nici condiţiile care să stimuleze activitatea locuitorilor, coparticiparea lor la realizarea obiectivelor vitale la nivel local.

14.1.8. În loc să rezolve problema determinării bazei teritoriale a administraţiei publice locale în baza principiului subsidiarității, luînd în considerare fezabilitatea economică şi socială, politicienii se ocupau cu copierea mecanică şi preluarea experienţei străine în detrimentul conţinutului şi calităţii reformelor.

14.1.9. Centralizarea celei mai mari părţi a resurselor bugetare la nivel de Guvern, care sînt distribuite sub formă de ajutor financiar pentru unităţile administrativ-teritoriale, amplifică consecinţele profund negative sub formă de intervenţii ale puterii centrale în treburile organelor puterii locale, precum şi inegalitatea, drept consecinţă a conjuncturii politice, dar şi încălcarea principiului transparenţei şi egalităţii la alocarea subvenţiilor financiare. Un astfel de sistem aduce în prim-plan conducătorii locali, care au legături în capitală sau în centrul raional, care se pot înțelege cu oficialii şi care-şi petrec cea mai mare parte a zilei în instituții de stat, în încercarea de a obţine bani în loc să se ocupe de problemele cotidiene ale dezvoltării teritoriilor subordonate.

Dar astfel de calităţi au adesea personalităţile dubioase. Dacă e să analizăm sistemul de mişcare a veniturilor fiscale la bugetele de stat şi locale, am putea descoperi un fenomen interesant, atunci cînd, oraşul N, de exemplu, care are un buget de 100 milioane de lei, este nevoit să „ceară” cea mai mare parte a banilor de la centru, asta în condiţiile în care contribuţia populaţiei acestui oraş la bugetul de stat este egală ca sumă cu cea, care este „cerşită” apoi de la oficialii din capitală. Imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de populaţie din motive financiare subminează autoritatea puterii locale, de multe ori, destabilizînd situaţia din teritorii, reducînd astfel motivaţia autorităţilor locale de a mări veniturile fiscale la bugetele de toate nivelurile.

Reiese, că aleșii sistemului administrativ local poartă răspundere pentru îmbunătățirea situației în localitățile respective, dar, în același timp, în majoritatea cazurilor, nu dispun de suficiente resurse și modalități de a obține aceste resurse pentru a implementa programele economice și sociale planificate.

Incapacitatea de a-și îndeplini obligațiile față de populație din motive financiare subminează autoritatea autorităților locale, deseori destabilizează situația la nivel local și reduce motivația autorităților locale de a crește veniturile fiscale la bugetele de toate nivelurile.

În ciuda spectrului larg de probleme cu care se confruntă autonomia locală la această etapă a reformelor din Moldova modernă, cele mai importante sînt: nivelul scăzut al activităţii sociale şi al culturii juridice a populaţiei, deficitul cunoştinţelor despre natura şi posibilităţile autonomiei locale, o societate civilă slab dezvoltată. Un obstacol major este, de asemenea, opunerea rezistenţei din partea birocraţilor de toate nivelurile, incapacitatea financiară a administraţiei publice locale, decalajul dintre responsabilităţile stabilite şi asigurarea lor cu resurse.

14.2. Strategia de optimizare a autonomiei locale

Optimizarea sistemului autonomiei locale, ca instituţie a puterii publice, este o componentă necesară a procesului comun al transformărilor democratice, care au loc astăzi în Republica Moldova. Crearea unor instrumente eficiente ale autonomiei locale, ca una dintre bazele fundamentele ale statalităţii moldoveneşti, ar trebui să fie finisarea în mod logic a întregii munci de reformare a sistemului puterii. Acest lucru presupune existenţa unor structuri eficiente şi eficace ale administraţiei publice la nivel local, care să acționeze ca element principal al sistemului general al puterii publice, adică în calitate de instituție publică înzestrată cu împuterniciri reale ale puterii.

Desfășurarea cu succes a reformei autonomiei locale este posibilă numai în cazul unei abordări sistematice, bazate pe o înţelegere adecvată a locului şi rolului acestei instituţii nu numai în sistemul politic şi public, nu numai în contextul reformării puterii de stat din Republica Moldova în general, în baza normelor şi principiilor democratice, dar și prin înţelegerea rolului acestor instituţii în dezvoltarea provinciei şi păstrarea culturii naţionale a moldovenilor şi a minorităţilor etnice. Pentru aceasta trebuie descoperită starea actuală şi întreg complexul tendinţelor de dezvoltare a autonomiei locale, precum şi luată în considerare întreaga gamă a factorilor juridici, instituţionali, politici, economici, sociali etc., care influenţează procesul de reformare în acest domeniu.

Principalele obiective ale reformei administraţiei locale sînt păstrarea şi dezvoltarea realizărilor strămoşilor, îmbunătăţirea situaţiei demografice şi a calităţii vieţii, creşterea activităţii şi a iniţiativei din partea populaţiei, consolidarea principiilor colegiale în activitatea instituțiilor, formarea unui nou tip de relații între structurile administrației locale și populație, interacţiunea cu organele puterii centrale de stat, dezvoltarea unor mecanisme eficiente de control a organelor puterii şi funcţionarilor. În acest sens, este nevoie să fie conştientizate principiile de funcţionare a organelor puterii locale, să fie stabilite direcţiile şi conţinutul reformării lor, ţinînd cont de situaţia şi de perioada de tranziţie, care durează prea mult, spre o democraţie funcţională.

Printre aceste principii şi direcţii, cele mai importante sînt următoarele:

14.2.1. Îmbunătăţirea în continuare a sistemului autonomiei locale este o parte integrantă a procesului de democratizare a sistemului politic al statului moldovenesc spre o democraţie consolidată.

14.2.2. În perioada de tranziţie, la dezvoltarea cu succes a autonomiei locale contribuie utilizarea conceptului de bază, în conformitate cu care administraţia locală are un caracter dual, care este definit de autonomie în treburile locale şi realizarea anumitor funcţii de stat la nivel local.

Aplicarea creativă a acestei concepţii în condiţiile Republicii Moldova va permite consolidarea principiilor de bază ale administraţiei publice locale – a autonomiei locale, dar şi a principiul subsidiarității, care contribuie la promovarea eficienţei administraţiei publice locale, democraţiei locale, formulate în Carta Europeană a Autonomiei Locale, în legătură cu principiul integrităţii puterii de stat în ţară.

14.2.3. În procesul de dezvoltare este nevoie să fie făcută o delimitare mai clară a competenţelor şi împuternicirilor la nivelul central şi cel local de guvernare. Principiile generale: administraţia locală – puterea, care respectă legislaţia, care acţionează conform legii şi în limitele indicate de autoritatea statală suverană, limitarea ariei autorizaţiilor, acordate autonomiei locale, prezenţa surselor independente de finanţare, prezenţa organelor elective.

14.2.4. Dezvoltarea unei autonomii locale reale nu poate fi redusă la reformele administrative, deoarece acest proces este legat de o schimbare substanţială a stilului de viaţă al populaţiei, a statutului său socio-politic. Atingerea acestui obiectiv este posibilă în cazul în care autonomia locală va fi privită nu numai ca o autoritate publică de nivel inferior, ci şi ca o instituţie socială, pentru că aceasta este principala sa diferență față de puterea de stat.

14.2.5. Progresele înregistrate în dezvoltarea Republicii Moldova vor depinde în mare măsură, de cît de eficient se va organiza societatea civilă la toate nivelurile şi cum se va dezvolta una dintre instituţiile ei fundamentale − administraţia locală. Administrarea eficientă în teritorii poate fi asigurată din contul existenței unui feedback din partea populației și a folosirii unui control al autorităților din partea societății.

14.2.6. Elaborarea modalităţilor eficiente de atragere a populaţiei la participarea şi înţelegerea importanţei acestei participări, formarea unor mecanisme de relaţionare între organele puterii locale şi populaţia comunităţilor locale. Cetăţenii trebuie să fie conştienţi că sînt subiecţii de bază ai autonomiei locale, să înţeleagă importanţa participării politice, iar autorităţile locale, la rîndul lor, trebuie să înţeleagă nevoia asigurării legăturii inverse cu populaţia comunităţilor locale. Prin urmare, activitatea municipală trebuie să se bazeze pe interesele populaţiei.

14.2.7. Îmbunătăţirea relaţiei reciproce a autorităţilor locale cu populaţia este recomandabil să se bazeze pe trei direcţii principale: ideologică (elaborarea conceptului comunităţii locale, înţelegerea esenţei autonomiei locale atît de organele puterii, cît şi de populaţie), structural-organizaţională (construirea unei structuri organizaţionale eficiente, determinarea funcţiilor specifice, pregătirea morală şi profesională a cadrelor calificate); tehnologică (metode eficiente, mecanisme). În general, în Moldova trebuie să fie legiferate următoarele forme de participare a populaţiei la administrarea locală: alegeri locale, referendum local, iniţiativă legislativă, adunarea cetăţenilor, organe de control social.

14.2.8. Dezvoltarea cadrului juridic al autonomiei locale, în baza unei delimitări clare a competenţelor între nivelurile organelor puterii şi subordonării normelor de drept, dezvoltarea instituţiilor administraţiei publice locale. Consolidarea practică a principiului de neamestec al organelor de stat în domeniul de competenţă al autonomiei locale, necesară pentru îndeplinirea de către aceasta a funcţiilor unui institut al administraţiei publice cu drepturi depline.

14.2.9. Realizarea unor măsuri de depăşire a înstrăinării administrative dintre populaţie şi organele administrației publice locale, în care astăzi încă predomină stilul autoritar-directiv în ce priveşte luarea deciziilor manageriale. Principalele direcţii ale depăşirii înstrăinării social-administrative sînt:

• implicarea cetăţenilor la toate etapele de bază ale procesului decizional de nivel administrativ, în elaborarea programelor complexe de dezvoltare socială şi economică, inclusiv planurile generale de amenajare şi dezvoltare a teritoriilor şi localităţilor;

• îmbunătăţirea legislaţiei în scopul sporirii disponibilității formelor democraţiei locale şi simplificarea procedurilor organizaţionale şi juridice;

• formarea clasei de mijloc în formaţiunile administrativ-teritoriale corespunzătoare;

• informarea populației cu privire la activitatea administraţiei publice locale şi posibilităţile autonomiei locale;

• intensificarea controlului administraţiei locale locale din partea populaţiei;

• lărgirea bazei de parteneriat social între organele administraţiei municipale, organizaţiile non-profit şi comunitatea de afaceri;

• formarea echipelor funcţionale interdepartamentale (de proiect) în structura administraţiei municipale.

14.2.10. Asigurarea autosuficienței financiare și economice a structurilor administrației locale în baza inițiativei și spiritului antreprenorial al conducerii acestora. De exemplu, ar trebui să se ia decizia de a stabili în mod clar principiile de finanțare a fiecărui organ de guvernare locală de către stat pentru următorii, să zicem, 20 de ani, cu condiția ca toate impozitele pe veniturile angajaților noilor întreprinderi, înființate la inițiativa autorităților locale în acești ani, să fie direcționate către bugetele locale. În plus, este necesară introducerea unei proceduri, în baza căreia activitatea economică a persoanelor juridice care își desfășoară activitatea într-un anumit teritoriu, dar sunt înregistrate în alte unități administrativ-teritoriale, trebuie impozitată în teritoriul în care se generează venitul (profitul). În acest scop, este recomandabil să se revină la practica creării de sucursale ale companiilor centrale (organizații financiare) cu dări de seamă și bilanțuri independente.

14.2.11. Descentralizarea autorităţilor împuternicite din sectorul bugetar în conformitate cu principiul asigurării autonomiei financiare a autorităţilor locale în baza unui mecanism, capabil să asigure stabilitatea relaţiilor politice şi financiare între autorităţile centrale şi locale. Acest obiectiv poate fi realizat în baza unui plan concret de dezvoltare pe termen lung a teritoriilor Republicii Moldova, crearea unor stimuli pentru dezvoltarea zonelor subdezvoltate şi evitarea creşterii populaţiei în oraşe, sporirea independenţei şi responsabilităţii autorităţilor locale pentru dezvoltarea afacerilor în teritorii, o diviziune mai clară a competenţelor între diferite niveluri ale puterii guvernamentale, precum şi între puterea de stat şi administraţia autonomă locală.

În același timp, finanțarea sistemului de educație și de sănătate ar trebui lăsată în grija statului, care să pună în aplicare o politică de păstrare chiar și a celor mai mici școli și centre de sănătate din sate, reieșind din caracterul temporar al dificultăților cu care se confruntă țara, credința într-un viitor bun al țării noastre și rezultatele pozitive ale punerii în aplicare a actualei Strategii de dezvoltare în ceea ce ține de dezvoltarea provinciei.

14.2.12. Crearea unui sistem de remunerare pentru angajații din sistemul administrației locale, care să încurajeze implicarea în această muncă a celor mai apți locuitori ai provinciei.

14.2.13. Punerea activă în practică a experienței de echilibrare a nivelului de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale, aplicînd în Republica Moldova sistemul fondurilor de investiţii, implicarea raioanelor și municipiilor în gestionarea acestor fonduri, precum și a sistemului de împrumuturi subvenționate pentru întreprinderi, în vederea intensificării concurenței pentru atragerea investițiilor din regiunile mai bogate în cele mai sărace.

14.2.14. Necesitatea păstrării diviziunii administrativ-teritoriale existente, ceea ce va stabiliza înțelegerea perspectivelor de către conducătorii și locuitorii țării, va contribui la îmbunătăţirea interacţiunii între autorităţile locale şi cele centrale, important în condiţiile dezvoltării autonomiei locale, precum și va crea stimulente suplimentare pentru sarcina esenţială a statului contemporan moldovenesc: reintegrarea ţării în baza unei rezolvări adecvate a problemei Transnistriei.