Strategia de dezvoltare a culturii, ştiinţei şi învățămîntului

Timpul nostru, definit ca o epocă informaţională post-industrială, se caracterizează nu numai prin impactul noilor tehnologii pe scară largă asupra stilului de viaţă al oamenilor, dar şi prin lipsa de moralitate, ca urmare a răspîndirii materialismului primitiv, care, la rîndul său, este un produs al civilizaţiei tehnocratice. Anume umanismul, bazat pe moralitate şi spiritualitate, exprimă specificul fiinţei umane în fiecare epoca concretă. Deficitul său este una dintre cauzele crizei identităţii culturale, creşterii cazurilor de înstrăinare a membrilor societăţii, a unei serii de boli sociale cronice ale omului, dar şi a crizei culturale și morale.

Mai mult decît atît, lipsa unei culturi umaniste bazate pe moralitate şi spiritualitate a dus la dezechilibrarea întregii lumi moderne ca sistem în curs de dezvoltare, la pierderea stabilităţii existenţei sale, bazate la începuturi pe etică şi dezvoltarea potenţialului spiritual. În consecinţă, înţelegerea deformată a realităţii a dus la încetinirea dezvoltării laturii creative în viața societăţii moldoveneşti, atît în trecutul istoric nu foarte îndepărtat, cît şi la etapa actuală.

Dezvoltarea culturii, învăţămîntului şi ştiinţei trebuie să creeze premisele necesare pentru renaşterea spirituală a poporului moldovenesc, pentru a se afirma în drepturile sale cu norme etice şi idealuri estetice, care ar trebui să constituie baza unui stil de viaţă nou, sănătos al cetăţenilor Republicii Moldova, să asigure sănătatea morală a populaţiei şi o stare calitativ nouă a mediului social.

În acest sens, este foarte important de dezvoltat cultura populară și modernă a poporului, de editat, cu sprijinul statului, produse tipărite și digitale corespunzătoare, de promovat muzica moldovenească și cele mai bune opere muzicale, cinematografice, teatrale și de televiziune din lume, de insuflat tinerei generații de la o vîrstă fragedă principiile morale și etice, moștenite de la generațiile anterioare, de eliberat în totalitate cultura de influențele politice. După cum arată practica, adevăratei culturi îi este foarte greu să supraviețuiască pe piața mică a Moldovei, fără un sprijin constant din partea statului pentru autori și interpreți, dar, în același timp, este important ca autorii și interpreții remarcabili să nu părăsească țara, ci să rămînă acasă și să se implice, printre altele, în educația și creșterea tinerilor talentați.

În acest sens, este important de dezvoltat sistemul existent de sprijin din partea statului pentru cei mai buni reprezentanți ai culturii și artei și de restabilit beneficiile care au fost acordate celor mai proeminente figuri culturale în perioada sovietică (ateliere gratuite, reședințe de vară, călătorii la sanatorii și case de vacanță, un loc de muncă permanent și bine plătit, pensii ridicate...). Astfel de investiții vor fi răsplătite însutit de influența oamenilor remarcabili asupra formării tinerei generații, educării tinerilor în spiritul celor mai bune tradiții ale culturii moldovenești și mondiale, insuflării în conștiința tinerilor a credinței într-un viitor frumos al Patriei lor.

Aceste obiective strategice pe termen lung pot fi rezolvate prin construirea unei imagini a lumii, în care s-ar restabili potenţialul creativ şi spiritual al omului. La baza acestei viziuni ar trebui să fie valoarea intrinsecă a naturii umane, care este determinată de spiritualitatea sa şi de lumea universală a culturii, nu doar de partea tehnică a civilizaţiei moderne.

Moralitatea, ca normă de afirmare a originii umane, trebuie să se păstreze şi ca o realitate obiectivă existentă, capabilă să reglementeze latura materială şi spirituală în societate, astfel încît să asigure posibilitatea dezvoltării unui spaţiu de libertate, creativitate, dar şi să amplifice impactul asupra fenomenului „prezenţei” elementului originii umane în această lume. De aceea, este legitim să se pună problema refacerii influenţei pe care au avut-o cultura, moralitatea umană la originile sale asupra societăţii contemporane.

Strategia atingerii acestui scop poate fi exprimată, mai presus de toate, prin recunoașterea priorității autorealizării omului modern, mai ales ca subiect al activităţii şi culturii sale, capabil să asimileze lumea complexă, care se dezvoltă tot mai dinamic, cu toate contradicţiile sale interne reale. Această strategie ar trebui să însumeze toate aspectele-cheie ale vieţii spirituale şi experienţei variate a persoanei şi a societăţii - etice, estetice, cognitive, educaţionale, legislative, comunicative, care să se reflecte prin prisma valorilor spirituale şi experienţa morală a strămoşilor noştri. Prin această strategie poate fi restabilită logica autoformării omului, autodesfăşurarea naturii umane, mişcarea către sine, către esenţa spirituală, în strînsă legătură cu cultura, tradiţiile şi obiectivele de dezvoltare ale propriului popor şi stat.

Componentele cheie ale unei astfel de strategii ar trebui să includă atitudinea grijulie a omului față de natură, societate și cultură, atitudinea omului față de om și acele direcții valorice, care stau la baza experienței morale a omenirii în general, și a strămoșilor noștri în special.

Restabilirea vectorului moralităţii în cultură, precum şi creşterea şi educarea tinerei generaţii este deosebit de importantă în condiţiile unui capitalism nereglementat, în care s-a pomenit acum Moldova în urma trecerii nefinalizate la o democraţie adevărată şi la o economie de piaţă dezvoltată, creativă, responsabilă din punct de vedere social şi competitivă. Consolidarea rolului vectorului umanitar-cultural în schimbare în societatea moldovenească poate intensifica optimismul social, conştientizarea speranţei, perspectivele de viitor ale cetăţenilor ţării. Înţelegerea reînnoită a existenţei umane, în care se deschid asemenea laturi ale percepţiei lumii, precum existența Creatorului, dorinţa de a cunoaşte Logosul Creator şi de a-l urma, speranţa, demnitatea, solidaritatea, prietenia, empatia, compasiunea, conştiinţa, cinstea, onoarea, patriotismul, conţin acel potenţial necesar pentru formarea unor asemenea calităţi umane, care pot corespunde perspectivei morale de dezvoltare a societăţii moldoveneşti.

15.1. Strategia de dezvoltare a ştiinţei moldoveneşti.

Într-un sens mai larg, ştiinţa, gradul ei de dezvoltare şi influenţa ei asupra activităţilor sociale şi economice ale cetăţenilor, determină gradul de receptivitate a statului şi a societăţii faţă de procesele de modernizare. Pe de altă parte, adevărata ştiinţă asigură o abordare rezonabilă a unor astfel de procese, studierea din toate punctele de vedere şi evaluarea impactului pe care o au inovaţiile asupra vieţii omului şi a societăţii, acceptarea utilităţii acestora şi respingerea celor inutile.

Fără o activitate ştiinţifică, slăbeşte capacitatea populaţiei de a accepta inovaţiile, se reduc posibilităţile de formare a unei pături administrative competente, scade capacitatea de a elabora şi a realiza programe cu destinaţie specială.

Cauza principală a crizei în domeniul ştiinţei şi a sectorului ştiinţifico-tehnologic a Republicii Moldova, în general, constă nu numai în lipsa unor mijloace adecvate pentru finanțarea cercetărilor, dar şi în faptul că direcția liberală de reformare a științei, stabilită la începutul anilor ‘90, nu a corespuns în mare măsură capacității acesteia de a se adapta la noile condiții socio-economice și politice. Iar dacă pentru economie relaţiile de piaţă au fost un stimul pentru dezvoltare, atunci pentru ştiinţă ele au avut un efect total opus. Cum demonstrează experienţa ţărilor industrial dezvoltate, piaţă modernă inovatoare, bazată pe producerea şi propagarea cunoştinţelor ştiinţifice noi, este un stimulent puternic pentru dezvoltarea ştiinţei. În cazul economiei perioadei de tranziţie, a economiei unui stat „care trebuie să ajungă din urmă” ţările mai dezvoltate, aflîndu-se la etapa de stăpînire a realizărilor mondiale în domeniul industriei și agriculturii, în anii ‘90 ai secolului trecut practic lipseau stimulentele pentru dezvoltarea activității științifice, în afara finanțării de stat, care este în mod clar insuficientă.

Principalele probleme cu care se confruntă ştiinţa modernă moldovenească sînt concentrate nu numai în ştiinţa însăşi. Chiar dacă au fost obţinute mai multe performanţe în anii 2000, în primul rînd, în ce priveşte problemele de perfecţionare a sistemului de management al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi de îmbunătăţire a finanţării, reformele din domeniul științei din ultimii ani, privind transferul științei academice către universități și lichidarea concomitentă a unor întregi institute academice, precum și vînzarea unor active ale institutelor științifice, lipsa unui mecanism eficient de interacţiune între ştiinţă şi structurile puterii, creează un mediu, în care renaşterea adevăratei stiinţe se complică foarte mult. Între comunitatea ştiinţifică şi structurile puterii a apărut şi continuă să persiste o neînţelegere reciprocă: statul aşteaptă de la ştiinţă propuneri concrete, iar absenţa lor o percepe ca pe un indice - ştiinţa nu are nimic de oferit. Oamenii de ştiinţă însă, de asemenea, aşteaptă de la autorităţi şi societate o comandă clară pentru cercetări, iar absenţa acesteia este considerată ca fiind un indiciu că „nu e nevoie de ştiinţă”. Date fiind aceste tendinţe, ştiinţa moldovenească - academică, specializată şi universitară, - şi-a pierdut funcţiile social-semnificative, iar în consecinţă a fost, practic, eliminată din sistemul de schimb cu alte sfere de activitate ale vieţii societăţii. Astfel, realizările modeste ale Moldovei în domeniul ştiinţelor naturale sînt legate sau de apariţia pieţelor de mărfuri şi servicii în domeniul agriculturii, sau se bazează pe realizările din trecut şi entuziasmul anumitor oameni de ştiinţă. În acelaşi timp, trebuie să constatăm că în domeniul ştiinţelor umanitare poate fi observat un colaps complet şi lipsa dezvoltării ideilor proprii sau imitarea oarbă a conceptelor occidentale, dar şi interpretări ale ţării vecine în etnologie, istorie, cultură naţională, literatură, filologie şi lingvistică.

Activitatea ştiinţifică în domeniul ştiinţelor sociale în general, finanţată de Guvernul Republicii Moldova, contribuie la subminarea identităţii şi statalităţii moldoveneşti, preluîndu-se şi difuzîndu-se concepte false şi concepte istorice greşite ale politicienilor şi oamenilor de ştiinţă din ţara vecină România.

Este foarte important, ca la crearea conceptelor de dezvoltare a științei să nu se ia în considerare, în principal, scopul economic, din punctul de vedere al obținerii unui randament financiar rapid. O asemenea abordare devine un obstacol de netrecut pentru dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice de bază, unele dintre direcţiile cărora trebuie dezvoltate independent, căci acest lucru are o importanţă vitală, în ciuda lipsei finanţării.

Transferul mecanismelor de piaţă în domeniul ştiinţei şi educaţiei poate duce în consecinţă la pierderi strategice, care în perspectivă ar putea fi şi mai însemnate, decît actualul profit pe termen scurt. Acest lucru vizează mai ales domeniul ştiinţei academice.

În acelaşi timp, cercetările aplicate pot deveni un instrument important de implicare în activitatea ştiinţifică a tinerilor talentaţi, în consolidarea bazei materiale a ştiinţei, în special pentru universităţi. Direcţii strategice pot deveni cercetările în domeniul ecologiei, influenţa sistemului de alimentaţie şi mediul de trai asupra formării caracterului şi intelectului tinerei generaţii, educarea personalităţii social active, utile societăţii.

Ştiinţa din Moldova poate fi destul de eficientă în domeniile legate de formarea unui mediu urban şi rural de trai, lipsit de emisii nocive, care să producă o cantitate minimă de gunoi, care să contribuie la prelungirea vieţii fericite a omului.

Un rol important al ştiinţei moldovenești ar trebui să fie renaşterea identităţii naţionale a moldovenilor, sentimentului de mîndrie pentru ţara şi istoria lor. În acest scop, trebuie revitalizate cercetările independente ale oamenilor de ştiinţă moldoveni în domeniul: istoriei, lingvisticii, arheologiei, antropologiei, geneticii şi altor domenii, care ar oferi o imagine clară a etnogenezei popoarelor care constituie etnia moldovenească contemporană şi legitatea istorică a formării, dispariţiei, reînvierii şi dezvoltării statului moldovenesc.

O strategie adecvată a dezvoltării ştiinţei nu poate avea un caracter intern, strict pe domenii, ea trebuie să cuprindă restructurarea relaţiilor cu întreaga societate.

Principalele componente ale unei astfel de strategii ar trebui să fie elaborarea unei comenzi de stat (sociale) cît se poate de concrete faţă de ştiinţa naţională, precum şi crearea condiţiilor pentru îndeplinirea acesteia.

Pentru renaşterea ştiinţei în Moldova, pentru a i se acorda un caracter modern, dar şi pentru a face ţara noastră să meargă pe calea dezvoltării inovaţionale, în mod cert, reformarea internă a sistemului existent nu este suficientă. Este nevoie de o nouă abordare sistematică privind dezvoltarea de mai departe a ştiinţei, care ar reieşi nu numai din principiul de adaptare la necesităţile societăţii, ci şi de întărire a funcţiilor ei sociale. Ştiinţa adevărată ar trebui să caute în mod constant modalităţi mai eficiente de dezvoltare a societăţii, dezvăluind problemele prezentului şi arătîndu-i poporului calea luminoasă spre un viitor mai bun.

În acest sens, reformele, care vizează realizarea unei politici adecvate în domeniul dezvoltării ştiinţei, trebuie să se bazeze pe următoarele:

15.1.1. Schimbarea radicală a relaţiilor dintre ştiinţă şi societate, crearea condiţiilor pentru dezvoltarea liberă a ştiinţei în acele domenii, care corespund nevoilor moderne ale societăţii şi economiei. Separarea științei fundamentale de institutele științifice, anterior academice, și reîntoarcerea acesteia în componența Academiei de Științe a Moldovei prin crearea de noi institute academice, care se vor ocupa exclusiv de știința fundamentală, în strînsă legătură cu știința universitară aplicată. Restabilirea institutelor științifice în domeniul agriculturii, una din principalele sarcini ale cărora trebuie să fie restabilirea producerii materialului semincer de înaltă calitate, ecologic, pentru agricultură.

15.1.2. Dezvoltarea mai activă a activității științifice în institutele academice, supuse transformării, transferate în sfera învăţămîntului superior.

15.1.3. Renaşterea și dezvoltarea științei universitare. Crearea unui sistem eficient de implicare a personalului didactic și a studenților în activități de cercetare în baza unor comenzi concrete (inclusiv comenzi de stat) și interacțiunea activă cu sectorul privat.

15.1.4. O schimbare fundamentală în relația dintre știință și autorități, formarea unei tradiții a autorităților de a se baza pe adevărata știință în luarea deciziilor semnificative pentru societate, dezvoltarea unei comenzi de stat clare și cît mai concrete pentru știința internă, precum și crearea unor condiţii materiale, organizaționale și de altă natură pentru punerea ei în aplicare. Principala funcție aplicată a științelor sociale este optimizarea mecanismului de conducere a societății, care poate fi condusă în măsura în care organizarea sa se bazează pe recomandări științifice care corespund stării reale a societății și economiei, dar nu pe concepte doctrinare de partid, bazate pe dogme rupte de realitate și pe interesele de clan ale funcționarilor corupți și ale partocrației.

15.1.5. Transformarea, în acest scop, a „Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare”, care se ocupă, în principal, de distribuirea fondurilor de investiții și granturilor din partea statului și partenerilor străini la cererea dezvoltatorilor, în Comitetul de Stat pentru Știință și Tehnologie” în componența Guvernului, a cărui sarcină principală va deveni elaborarea politicii de stat în domeniul ştiinţei și tehnologiei, elaborarea unui sistem de distribuire a fondurilor pentru cercetările ştiinţifice, reieșind din nevoile urgente ale societății și ale statului, monitorizarea rezultatelor și realizărilor reale ale ştiinţei. Sarcina principală a acestui Comitet va fi realizarea comenzii de stat pentru știință. Crearea, în cadrul acestui organ de stat, a unui consiliu de supraveghere, compus din oameni de știință și ingineri din diferite domenii ale științei și tehnologiei, loiali statului moldovenesc.

15.1.6. Formarea unui program de stat pentru atragerea businessului în dezvoltarea ştiinţei, care ar include informarea pe larg a mediului de afaceri despre dezvoltarea ştiinţei, necesităţile prioritare ale statului în dezvoltarea activităţii ştiinţifice, precum şi stimulii necesari pentru introducerea ştiinţei în procesele de afaceri şi crearea întreprinderilor industrial-ştiinţifice în acele domenii, pe care statul le consideră prioritare.

15.1.7. Stabilirea domeniilor prioritare de dezvoltare a ştiinţei, finanţate de către statul Republica Moldova:

• Elaborarea recomandărilor privind politica actuală de guvernare, ţinînd cont de interesele strategice ale Republicii Moldova, în baza unei analize a tendinţelor globale, de evaluarea situaţiei internaţionale, precum şi de aşteptările reale ale societăţii şi cetăţenilor;

• Istoria Republicii Moldova. Formarea unor noi abordări științifice față de studierea istoriei Republicii Moldova;

• Lingvistica. Studierea rolului și locului limbii moldovenești în istoria Europei, ca una dintre cele mai vechi limbi indo-europene;

• Filologia limbii moldovenești;

• Crearea sistemelor de inteligență artificială, studierea consecințelor implementării acesteia, redistribuirea activității populației în condițiile implementării în masă a inteligenței artificiale;

• Studierea modurilor în care influențele externe afectează formarea fizică și morală a omului;

• Dezvoltarea principiilor de gestionare a statului și a societății, precum și a sistemului de contracarare a influenței externe asupra conștiinței umane;

• Cercetări în domeniul energetic;

• Astronomie, explorarea spaţiului, influenţa cosmosului şi a planetelor asupra vieţii pămînteşti;

• Fizica, chimia, matematica, noi materiale;

• Nanotehnologii;

• Știința despre Pămînt. Legile, legitățile și algoritmii existenței Pămîntului și a vieții pe Pămînt;

• Justificarea ştiinţifică a principiilor de perfecţionare a sistemului de învăţămînt;

• Dezvoltarea cercetărilor în Noetică;

• Istoria lumii antice pe teritoriile actuale ale României şi Republicii Moldova, etnogeneza poporului moldovenesc (român), cercetări despre provenienţa, influența asupra formării limbilor europene şi dezvoltarea limbii moldo-române (lingvistica);

• Geologie şi arheologie;

• Studierea influenţei conştiinţei colective şi a activităţii colective a omului asupra schimbărilor climatice şi a catastrofelor naturale;

• Ecologia, agricultura ecologică;

• Biologia, botanica, crearea (recrearea) seminţelor ecologice şi a răsadului de plante;

• Investigarea influenţei habitatului şi alimentaţiei asupra sănătăţii morale, psihologice şi fizice a oamenilor şi a tinerei generaţii, în special;

• Studierea legăturii reciproce între nivelul moralităţii și sănătatea fizică a omului;

• Studierea influenţei materialelor artificiale, folosite în viaţa de zi cu zi, precum şi a produselor alimentare şi mărfurilor de uz casnic, care conţin astfel de materiale (ingrediente), dar și a OMG-urilor, asupra sănătăţii psihice şi fizice a omului;

• Elaborarea principiilor de creare şi funcţionare a comunităţilor ecologice;

• Dezvoltarea medicinii bazate de purificare, curăţenie morală, alimentaţie sănătoasă, ecologică, medicamente din plante;

• Cercetări în domeniul medicinii profilactice, tradiţionale (populare) şi al medicinii fără medicamente;

• Medicina pentru copii. Comportamentul părinţilor în perioadele prenatale. Alimentația mamei în perioada sarcinii şi după naştere. Educaţia copiilor;

• Crearea literaturii educaționale pentru instituțiile de învățămînt.

15.2. Ridicarea nivelului educației – calea spre renaşterea Moldovei.

Reformarea educaţiei şi ştiinţei are loc în condiţiile în care Republica Moldova se confruntă cu consecinţele terapiei de şoc şi cele de trecere la un nou sistem social şi politic. Situaţia financiară extrem de dificilă cu care se confruntă oamenii de ştiinţă, profesorii, cadrele didactice a dus la o scădere treptată a motivaţiei lor, iar în consecinţă - la scăderea masivă a nivelului profesional, apariţia exemplelor de abatere de la normele morale din partea celor, care sînt obligaţi să aplice aceste standarde în mediul copiilor şi al tineretului, a avut un impact negativ asupra stării de lucruri în domeniul educaţiei şi ştiinţei, în general.

Tendinţa de politizare a învăţămîntului, în special a celui superior, în scopul de a deservi interesele statului vecin în domeniul predării şi studierii ştiinţelor sociale, reduce în mod substanţial posibilităţile tineretului de a explora lumea, istoria şi cultura proprie în toată diversitatea, contradicţiile şi multilateralitatea ei.

Acesta este și motivul renunțării la cele mai bune realizări ale sistemului de învăţămînt sovietic, reducerii treptate (pînă la zero în unele şcoli) a predării limbii ruse în şcolile cu predare în limba moldovenească (română), care este limbă maternă pentru 30% din populaţia Republicii Moldova (inclusiv pentru o parte a etnicilor moldoveni). Antipatia față de autoritățile rusești și politica lor actuală nu poate fi un motiv pentru a priva oamenii de posibilitatea de a vorbi și de a fi educați în limba lor maternă, precum și de posibilitatea pentru moldoveni de a continua să se alăture uneia dintre principalele culturi ale lumii. Numeroasele dovezi de reducere a funcţiei culturale şi educaţionale a învăţămîntului sînt manifestări ale unei abordări fără un sistem anume a reformelor din acest domeniu. Se manifestă simptomele de avansare rapidă a deficitului moralităţii, rădăcinile căruia stau în lipsa atenţiei din partea statului, societăţii şi omului faţă de educaţie şi cultură.

Pierderea actuală a legăturii între administraţia de stat, structurile politice, cercurile academice şi universitare, precum şi comunitatea ştiinţifică, în general, complică elaborarea unei abordări sistemice unice a reformării învăţămîntului naţional. Învăţămîntul nu este perceput de către cercurile conducătoare ca o prioritate absolută, este încă finanţat de stat conform principiului remanent, mai mult decît atît este unul dintre principalele articole ale economisirii bugetului de stat (ceea ce este foarte trist!), fapt care nu contribuie la dezvoltarea tuturor tipurilor de activităţi cognitive şi creatoare în activitatea cetăţenilor.

O guvernare instabilă are o capacitate redusă de a genera, dar ce e mai important, de a realiza planurile de dezvoltare pe termen lung ale statului, inclusiv în domeniul învăţămîntului. Din păcate, în mediul politicienilor activi nu sînt dintre cei, care ar fi început să se gîndească la importanţa pregătirii tinerilor nu numai pentru economia naţională, ci şi pentru guvernarea statului. În acest scop trebuie selectaţi şi pregătiţi în mod special tinerii capabili şi talentaţi, în plan intelectual şi moral, reprezentanţi ai tinerei generaţii - viitoarea elită a statului.

Problema calităţii învăţămîntului în societatea moldovenească este una destul de acută în prezent. Influenţa factorilor auxiliari (în afară de cunoştinţe) asupra evaluării cunoştinţelor elevilor la discipline în şcoli, colegii, licee şi chiar universităţi, posibilitatea de a obţine o notă bună fără a avea cunoştinţe în sistemul de învățămînt superior, reduce în mod semnificativ nivelul de motivare – de a învăţa bine, în rîndul tinerilor. În plus, prezenţa corupţiei în rîndul unor cadre didactice are un impact foarte negativ asupra moralităţii tinerei generaţii, educă în ei cinismul şi nihilismul în ce priveşte necesitatea de a respecta legea în viaţa de „adult”. Toate acestea, precum şi transformarea învăţământului superior într-o activitate de afaceri, au dus la revizuirea priorităţilor şi pierderea ulterioară a încrederii faţă de învăţămînt din partea unei părţi a societăţii, la adîncirea decalajului dintre nevoile sociale şi învăţămînt.

Aşa-numitele probleme critice ale învăţămîntului - calitatea şi importanța sa, accesul echitabil, libertatea de alegere, oportunităţile de angajare, eficienţa şi finanţarea – în nici un caz nu ţin totalmente de domeniul învăţămîntului. Sistemul de învăţămînt nu există într-un vacuum. Politica statului şi cursul intern al partidelor politice aflate la guvernare joacă un rol important în dinamica sistemului de învăţămînt din orice ţară.

Rezumînd tendinţele expuse mai sus, putem trage concluzii cu privire la principalele cauze ale crizei latente ale activităţii educaţionale în Republica Moldova, care constau în următoarele:

15.2.1. În absenţa aproape totală a unei politici de stat coerente şi consecvente în domeniul învăţămîntului, care ar fi o urmare firească a strategiilor în acest domeniu şi ar reieşi din interesele naţionale ale societăţii moldoveneşti, indiferent de apartenenţa de partid şi etnică a funcţionarilor, care se perindă la conducerea sferei educației. În realitate,cea mai importantă funcţie a statului - de educare şi instruire a tinerei generaţii, puternice fizic şi stabile moral, nu este executată de popor, nici de societate, nici de puterea supremă şi nici de actualul Parlament, ci de birocraţii din educaţie şi ştiinţă, care nu poartă o responsabilitate directă faţă de societate pentru rezultatele muncii lor, sau de politicieni care pierd timpul îndeplinind ordinele sponsorilor externi pentru degradarea învățămîntului.

15.2.2. În nivelul inacceptabil de înalt de politizare a procesului de elaborare a priorităţilor în domeniul învăţămîntului, ceea ce destabilizează şi slăbeşte acest sistem, transformîndu-l în ostatic al forţelor politice, ajunse la putere, dar şi din cauza intereselor lor înguste de grup.

15.2.3. În substituirea politicii de stat din domeniul învăţămîntului cu activitatea ministerului corespunzător, ceea ce duce la menţinerea unui nivel ridicat de birocratizare a procesului de învăţămînt. Structura puterii şi relaţiile puterii în prezent sînt de aşa natură, că de înrăutăţirea sistemului de învăţămînt din ţară nimeni nu este responsabil cu adevărat.

15.2.4. În politica statului de amplificare în toate instituţiile de învăţămînt a verticalei puterii birocratice. Această tendinţă menţine la nivel scăzut autonomia şi autogestiunea instituţiilor de învăţămînt, consolidează poziţia dominantă a metodelor administrative de conducere, sporeşte conformismul comunităţii educaţional-profesionale.

15.2.5. În nivelul inacceptabil ridicat al comercializării învăţămîntului, în special a învăţămîntului superior. Victime ale acestor politici au devenit și învăţămîntul primar, şi cel mediu profesional, universitar, dar şi ştiinţa academică.

15.2.6. În baza materială şi tehnică demult depăşită a celor mai multe dintre instituţiile de învăţămînt, în special a universităţilor, unde salariile profesorilor au un nivel scăzut, necompetitiv, ceea ce influenţează politica cadrelor didactice, fapt care conduce la încurajarea corupţiei şi menţine ştiinţa universitară la un nivel scăzut.

15.2.7. În respingerea, de multe ori nejustificată, a tradiţiilor şi realizărilor sistemului propriu de învăţămînt, în încercarea de a copia în mod mecanic experienţa străină în detrimentul tradiţiilor naţionale, priorităţilor şi intereselor care nu sînt formulate în acest domeniu, contribuind la menţinerea unei situaţii de discordie şi incertitudine.

15.2.8. În pierderea treptată a limbii ruse, precum şi a experienţei pozitive şi a tradiţiilor sistemului sovietic de învăţămînt moldovenesc (românesc?) de către şcoli şi elevi. În predarea istoriei ţării vecine şi, în acest context, a propagării rusofobiei şi slavofobiei în şcolile moldoveneşti. În anti-moldovenismul agresiv din școlile românești, respingerea completă a istoriei și tradițiilor moldovenești ca fenomen independent. Această politică se bazează pe cunoaşterea insuficientă a istoriei şi etnogenezei moldovenilor de către cadrele didactice ale instituţiilor de învăţămînt, supărările istorice faţă de ruşi, cultivarea percepţiei emotive a trecutului de către reprezentanţii intelectualităţii moldoveneşti şi fără afișare (dar în mod activ şi intenţionat) este încurajată de elita conducătoare a statului vecin. O astfel de politică nu contribuie la o pace interetnică în ţară și îi pune în contradicție pe moldoveni și vorbitorii de limbă rusă.

15.2.9. În planificarea slabă, ceea ce formează o disproporție între specialiștii pregătiți în instituțiile de învăţămînt mediu şi superior și necesitățile statului și ale economiei. Ca urmare, instituţiile de învăţămînt nu poartă răspundere pentru încadrarea specialiştilor instruiţi în cîmpul muncii, tragediile personale ale tinerilor care nu pot obţine un loc de muncă în ţara lor, în conformitate cu studiile făcute.

15.2.10. Puterea politicienilor vremelnici nu funcționează pe termen lung, ceea ce formează abordarea educației ca articol de economisire bugetară și, în consecință, sînt distruse școli cu tradiții bogate. Anterior, autoritățile liberale vorbeau despre economisirea banilor, dar sînt aduse și alte argumente demagogice privind calitatea educației. În urma unei astfel de politici, sub semnul întrebării se află viitorul multor localități în care, cu scopul economisirii banilor, sînt lichidate școlile.

15.3. Strategia de dezvoltare a învăţămîntului în Moldova.

Pentru Republica Moldova, problema creării unui sistem optim al învăţămîntului public rămîne deosebit de importantă şi acută. Continuînd să se dezvolte în cadrul procesului de învăţămînt european şi global, Moldova nu trebuie să-şi piardă rădăcinile naţionale, tradiţiile şi valorile, care stau la baza culturii moldoveneşti. Strategia în acest domeniu ar trebui să se concentreze pe găsirea unui răspuns adecvat la întrebarea: cum, în timp ce ne integrăm în comunitatea mondială, să rămînem noi înșine, păstrîndu-ne caracteristicile naționale, nivelul intelectual și moral înalt.

Sensul principal al strategiei învăţămîntului este identificarea celor mai eficiente metode şi forme de tranziţie de la starea actuală a sistemului de învăţămînt într-o altă condiţie calitativ nouă, dorită, care să corespundă priorităţilor naţionale de dezvoltare a societăţii moldoveneşti şi a statului.

Conţinutul noii strategii educaţionale îl formează ideile, formele şi metodele de atingere a unui asemenea nivel de pregătire profesională a fiecărui individ, care i-ar permite ţării să-şi păstreze limba, cultura, teritoriul şi comunitatea socială, precum şi realizările generaţiilor predecesoare, să dezvolte potenţialul naţiunii şi al societăţii la nivelul cerinţelor actuale şi viitoare, precum și să ofere oportunități similare marilor comunități ale minorităților naționale. Un rol decisiv în formarea unei noi generaţii de cadre trebuie să-l joace renaşterea tuturor verigilor şi nivelurilor sistemului moldovenesc de învăţămînt.

Eficacitatea strategiei se defineşte prin obţinerea unor rezultate cît se poate de bune cu resurse, timp şi efort minime, şi include următoarele dispoziții de bază:

15.3.1. Declararea învățămîntului domeniu prioritar la toate etapele de dezvoltare a societăţii moldoveneşti şi dezvoltarea acestuia în baza principiilor: rolul primordial al valorilor morale general umane şi universale, drepturile şi libertăţile omului care respectă legea, tradiţiile şi obiceiurile societăţii, propagarea unui mod de viaţă sănătos şi a forţei fizice în rîndul elevilor şi studenţilor, contabilizarea, protejarea şi păstrarea tradiţiilor naţionale moldoveneşti, oportunitatea principalelor grupuri de minorități naționale de a obține toate nivelurile de educație în limba maternă, crearea unui sistem de învăţămînt calitativ, o abordare sistematică şi o coerenţă în politica educaţională.

15.3.2. Aplicarea creativă a principiului egalităţii tuturor părţilor implicate în procesul de învăţămînt. Acest model ar trebui să includă interacţiunea dintre stat şi societate la elaborarea şi luarea deciziilor la nivel macro, care să vizeze interesele generale şi naţionale în realizarea programelor naţionale, cu aplicarea managementului strategic şi finanţarea sistemului naţional de învăţămînt din partea statului.

15.3.3. Dezvoltarea unui model educaţional eficient, în baza corelaţiei optime de participare a statului, a structurilor publice şi private la organizarea, conducerea şi finanţarea sistemului naţional de învăţămînt. Învăţămîntul calitativ trebuie să fie rezultatul muncii creative comune a tuturor participanţilor la procesul educaţional - elevilor, părinţilor, instituţiilor de învăţămînt, societăţii şi statului.

15.3.4. Dezvoltarea ulterioară a unei forme social-statale de administrare ca mijloc de extindere a participării societăţii la conducerea învăţămîntului la toate nivelele, menținînd în același timp controlul statului asupra finanțării instituțiilor de învățămînt și al creării programelor de studii. Dezvoltarea autoguvernării, printre elementele de bază ale căreia se numără: Consiliul de administrare al instituţiei; raportarea publică a instituţiilor de învăţămînt şi a sistemului de învăţămînt teritorial, participarea societăţii la atestarea de stat şi acordarea licenţelor de stat instituţiilor de învăţămînt.

15.3.5. Adoptarea unei strategii de dezvoltare a învăţămîntului pentru următorii 15-20 de ani. A pune în șir priorităţile de bază şi a acorda o atenţie deosebită din partea Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui ţării problemelor privind dezvoltarea învăţămîntului în ţară. Adoptarea unui act legislativ privind obligativitatea prezentării periodice (cel puțin de două ori pe an) în Parlament a raportului prim-ministrului privind situația actuală și progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei de dezvoltare a educației în țară.

15.3.6. Dezvoltarea în continuare a sistemului naţional de învăţămînt din Republica Moldova, realizată în conformitate cu obiectivul strategic principal - de creare a unui sistem educaţional competitiv, care să cuprindă toată, fără excepţii, generaţia tînără şi care să contribuie la depăşirea problemelor social-economice şi de criză spirituală, de întemeiere a unei societăţi bazate pe principii democratice, de consolidare a statalităţii moldoveneşti. Sistemul în cauză ar trebui să asigure dezvoltarea durabilă a învăţămîntului public, școlarizarea obligatorie a tuturor copiilor şi tinerilor, lărgirea accesibilităţii, asigurarea calităţii şi eficienţei învățămîntului, crearea în instituţii a unui mediu sigur pentru studenţi şi elevi, care să fie în stare să realizeze următoarele principii foarte importante:

• Evaluarea obiectivă a cunoştinţelor. Cea mai importantă condiţie a unei reforme educaţionale pozitive ar trebui să fie dezvoltarea unui sistem, în care elevii şi studenţii să aibă numai opţiunea de a susţine examenele cu bine, bazîndu-se doar pe propriile cunoştinţe. A face absolut imposibilă copierea, etc. Metodele existente de rezolvare a acestei probleme trebuie consolidate, inclusiv în baza elaborărilor specialiștilor moldoveni;

• Sistemul de stimulare cu pedepse minime. Aplicarea politicii unei „turte mari și a unui bici mic”. A învăţa bine trebuie să fie prestigios. În şcoli şi universităţi ar trebui să fie introdus un sistem clar de recompense şi pedepse. A învăţa rău trebuie să fie neprestigios;

• Importanţa consolidării sănătăţii şi dezvoltării sportului în școli și universități. Încurajarea sportivilor (elevilor şi studenţilor), precum şi a conducătorilor instituţiilor de învăţămînt, care contribuie la dezvoltarea sportului. Reluarea competițiilor între elevi și studenți la nivel de sate, orașe, raioane și de republică. Organizarea „Universiadei” republicane anuale. Unul din criteriile de evaluare a activităţii conducătorilor şcolilor trebuie să fie succesele obţinute în sport, fără îndoială, în combinaţie cu standarde educaţionale ridicate;

• Introducerea în mod obligatoriu, în şcolile medii, a disciplinei educaţia prin muncă, începînd cu clasa întîia. Oamenii de știință au demonstrat, că abilitatea de a lucra de la o vîrstă fragedă dezvoltă bine funcțiile cognitive ale creierului copiilor și tinerilor și contribuie la dezvoltarea multilaterală a personalității. Elevii, începînd cu vîrsta de 12 ani, şi studenţii în primii ani de colegii şi universităţi să fie obligaţi să lucreze în perioada vară-toamnă cel puţin două săptămîni în agricultură (pentru hrană şi o plată simbolică) sau să efectueze alte lucrări în folosul comunității. Acest lucru ar trebui să facă parte din programul școlar cu denumirea „Educaţia prin muncă”;

• Implicarea permanentă a copiilor şi tinerilor din sistemul de învăţămînt în diverse evenimente cu caracter educativ (cercuri de meșteșugărie, teatre pentru copii, studiouri de muzică etc.). Aceste activităţi ar trebui să fie interesante, captivante şi utile pentru tineret. Gimnaziile, liceele şi colegiile trebuie să lucreze de dimineaţa pînă seara, „îndepărtînd”, astfel, copiii de stradă, reducînd numărul potenţialilor clienţi ai vînzătorilor de droguri şi ai grupărilor criminale organizate;

• Crearea unor condiții pentru ca elevii vorbitori de limbă rusă să învețe limba moldovenească și să păstreze bilingvismul real printre moldoveni. În acest scop, introducerea în școlile rusești a unor discipline umanitare în limba moldovenească, iar în școlile moldovenești - în limba rusă;

• Interzicerea totală a utilizării telefoanelor, smartphone-urilor și gadget-urilor pe teritoriul instituțiilor de învățămînt;

• Predarea unui număr maxim posibil de discipline cu scopul de a forma un orizont larg elevilor şi studenţilor din cursurile inferioare ale universităţilor. Un om cu cunoştinţe temeinice în diverse domenii, adesea este mai eficient şi în calitate de specialist într-un anume domeniu;

• Dezvoltarea învăţămîntului în strînsă legătură cu ştiinţa, în special cu învăţămîntul tehnic şi cel umanitar. De exemplu, ingineria şi economia (business, finanţe), biologia şi filosofia, fizica şi geologia, biologia în combinaţie cu istoria şi arheologia etc.;

• O mare atenţie trebuie acordată studierii matematicii în şcoală. Această disciplină dezvoltă gîndirea logică şi imaginaţia, capacitatea de a calcula rapid, întăreşte memoria şi creează o bază pentru studiul ştiinţelor inginereşti - cele mai apropiate de înţelegerea Conceptului Creatorului.

15.3.7. Serviciul militar obligatoriu de 6 luni pentru toţi tinerii de sex masculin fără excepție, începînd cu vîrsta de 19 (21) ani, ca parte a procesului de învăţămînt şi de educare. Formarea sentimentului de patriotism şi mîndrie în rîndul tinerilor pentru că „şi-au îndeplinit datoria faţă de Patrie”, făcîndu-şi serviciul în rîndul Forţelor Armate. Crearea unui sistem de beneficii pentru cei care au făcut armata.

15.3.8. Unificarea Universității Tehnice și a Academiei de Științe Economice, ceea ce va permite crearea unui sistem cuprinzător de formare a inginerilor cu cunoștințe economice aprofundate, precum și a economiștilor, contabililor și managerilor cu cunoștințe de inginerie, ceea ce este extrem de necesar în lumea de astăzi.

15.3.9. Sistemul de învăţămînt ar trebui, în primul rînd, să pregătească cei mai capabili tineri pentru guvernarea ţării (la toate nivelurile), dar şi pentru conducerea business-structurilor, precum şi pentru munca în domeniile ştiinţei, ingineriei, agriculturii, învăţămîntului şi asistenţei medicale. Acelaşi sistem ar trebui să selecteze talente în domeniul culturii, transmiţînd grija formării lor profesionale structurilor statale corespunzătoare. Trebuie creat un sistem de selecţie la toate etapele de studiu a celor mai capabili tineri, şi a le crea condiţii pentru obţinerea studiilor medii în şcoli (licee) de tip închis ( de elită) şi a studiilor superioare de calitate. Cei mai talentaţi copii, ai căror părinţi nu îşi pot permite să plătească pentru astfel de studii, ar trebui să poată primi o educaţie în astfel de şcoli şi instituţii de învăţămînt superior din contul statului. Este deosebit de important ca viitorii manageri să fie pregătiţi începînd cu o vîrstă fragedă, oferindu-le cunoştinţe despre structura lumii, sistemele politice, mecanismele de influenţă, despre interesele diferitor state în lume şi mai ales în Moldova, despre metodele eficiente de management al afacerii. Anume din astfel de copii ar trebui să fie pregătită în prealabil elita, care să conducă statul, capabilă să dezvolte țara la un nivel intelectual și spiritual decent, precum și să dezvolte afaceri cu parteneri străini, care înțeleg bine interesele statului lor, fără a „devia” într-o direcție sau alta. La selectarea unor astfel de copii, în afară de inteligență, o atenţie prioritară trebuie acordată calităţilor spirituale ale candidaţilor (aspiraţiei lor către dreptate, onestitate, atitudinea pozitivă faţă de tovarăşi, dar şi a tovarăşilor faţă de ei, credinţa în Dumnezeu, dorinţa de a cunoaşte Concepţia Creatorului ...).

Pe de altă parte, acest sistem ar trebui să formeze personalităţi pregătite profesional, cu o viziune largă, patrioţi ai Moldovei, care să fie capabili să lucreze eficient în diverse sectoare ale economiei naţionale.

15.3.10. Accelerarea procesului de restabilire a sistemului de învăţămînt primar şi mediu profesional pentru profesiile cerute în domeniile noi de dezvoltare a industriei şi agriculturii din ţară. O politică educaţională de stat unică în acest domeniu trebuie să unească eforturile puterii de stat, ale business-structurilor şi ale societăţii civile pentru rezolvarea problemelor învăţămîntului superior profesional, ţinîndu-se cont de condiţiile sociale, economice şi regionale.

15.3.11. Introducerea celor mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii în procesul de studiu, precum şi amplificarea orientării lui practice, în general, prin consolidarea relaţiilor cu partenerii şi potenţialii angajatori. Stimularea dezvoltării ştiinţei universitare, colaborarea celor mai de vază universităţi cu institutele academice şi tehno-parcurile de bază, cointeresate în abordări şi elaborări inovatoare.

15.3.12. Dezvoltarea şi adaptarea la condiţiile locale a noilor tehnologii în domeniul educaţiei, autoeducaţiei şi autocontrolului cunoştinţelor, în baza concepţiei şi metodelor de predare la distanţă prin intermediul mijloacelor electronice, inclusiv a celor mobile.

15.3.13. Crearea condiţiilor pentru perfecţionarea politicii educaţionale prin asigurarea calităţii procesului de învăţămînt, care să corespundă cerinţelor de dezvoltare a ştiinţei şi educaţiei, precum şi cererii de pe piaţa modernă a muncii. Elaborarea unor mecanisme de stimulare materială a cadrelor didactice din universităţile din Moldova, precum şi accelerarea formării unui sistem public de susţinere a învăţămîntului superior.

15.3.14. Eliminarea tuturor restricțiilor de vîrstă și a altor restricții (două mandate etc.) privind ocuparea funcțiilor de conducere a instituțiilor de învățămînt. Practica arată, că cele mai bune și mai prestigioase instituții de învățămînt au devenit și au continuat să fie cele conduse de lideri talentați timp de mai multe decenii.

15.3.15. Crearea unor astfel de condiţii, încît să fie exclusă complet posibilitatea de „cumpărare” sau falsificare a documentelor de studii. Introducerea registrelor elevilor şi studenţilor, profesorilor, instituţiilor de invăţămînt, documentelor de studii etc. Automatizarea deplină a procesului de administrare a sistemului de învăţămînt.

15.3.16. Crearea unor condiții pentru angajarea obligatorie, de către instituțiile de învățămînt profesional secundar și universități, a absolvenților lor.

15.3.17. Încetarea practicii de lichidare a școlilor din comunitățile rurale. Redeschiderea, acolo unde este posibil, a școlilor lichidate de autoritățile liberale. Principiul nostru este să nu economisim bani pe educație, ci să cîștigăm bani pentru îmbunătățirea și dezvoltarea acesteia!

15.3.18. Restabilirea sistemului de școli-internat și case de copii, pe care autoritățile liberale le lichidează, iar drept urmare în țară a crescut numărul copiilor vagabonzi și au fost create condiții suplimentare pentru traficul de copii de către funcționarii administrației locale, protejați de organele de forță.

15.4. Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate.

În domeniul sistemului de sănătate, în ciuda unor pierderi în perioada de trecere de la socialism la societatea modernă, în Republica Moldova s-au păstrat condițiile necesare pentru un progres rapid:

• Se dezvoltă cu succes Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, unde, alături de studenții locali, învață și studenți din multe alte țări;

• S-a păstrat un număr suficient de cadre pentru a menține continuitatea cunoștințelor;

• Medicina moldovenească are realizări recunoscute la nivel mondial în chirurgia cardiovasculară, în kinetoterapie, în organizarea sistemului de asistență medicală urgentă; s-a păstrat baza materială a medicinei preventive, a policlinicilor și spitalelor;

• În anii 2000 a fost creat sistemul asigurărilor de sănătate, datorită căruia majoritatea cetățenilor țării au acces la asistență medicală.

În același timp, sînt necesare măsuri active pentru îmbunătățirea situației, care constau, în principal, în:

15.4.1. Dezvoltarea sistemului de medicină preventivă, în care rolul principal în grija pentru starea sănătății angajaților trebuie să revină angajatorilor, cu sprijinul financiar al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină.

15.4.2. Dezvoltarea unui sistem pentru tratamentul de recuperare, în baza sanatoriilor și clinicilor preventive, care s-au păstrat din perioada sovietică, și a cunoștințelor acumulate în aceste instituții.

15.4.3. Crearea unui Fond de investiții de stat pentru dezvoltarea bazei materiale a instituțiilor medicale și a sanatoriilor, capabil să finanțeze, pe termen lung și la rate mici, spitalele și sanatoriile pentru achiziționarea de echipamente, preparate și tehnici moderne pentru tratarea diferitor tipuri de cancer.

15.4.4. Încurajarea dezvoltării companiilor farmaceutice care pot să creeze medicamente bazate pe plante ecologice. Reînființarea facultății respective la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie.

15.4.5 Orientarea, în mod prioritar, a sistemului bugetului de stat, alături de sistemul de educație, spre finanțarea creșterii rapide a salariilor angajaților din domeniul sănătății.

15.4.6. Acordarea unor facilități fiscale clinicilor medicale private și complexelor SPA, inclusiv complexelor de pe lîngă hotele.