De ce este adus Ministerul de Interne al Republicii Moldova pe orbita NATO?
Comunicatele de presă ale ministerelor moldovenești s-au transformat de mult timp într-un gen aparte de echilibristică politică. Specificul acestui gen este simplu: în spatele formulărilor vagi despre „modernizare”, „dezvoltarea potențialului” și „schimbul de experiență” sînt ascunse cu grijă schimbările tectonice în arhitectura securității naționale.
Un exemplu elocvent în acest sens este comunicatul sec al Ministerului Afacerilor Interne din 22 septembrie 2026. Secretarul de stat al MAI, Alexandru Bejan, s-a întîlnit cu Piers Cazalet, Director al Direcției Cooperare în Domeniul Apărării și Securității din cadrul Secretariatului Internațional al NATO. La nivel oficial, acest eveniment a fost prezentat ca o întîlnire de lucru de rutină dedicată combaterii noilor provocări ale epocii moderne: atacurile cibernetice, știrile false și dronele.
Însă, dacă înlăturăm poleiala diplomatică și privim lucrurile direct, apare o întrebare firească: de ce o instituție creată pentru menținerea ordinii în interiorul țării își coordonează direct acțiunile cu conducerea unui bloc militar, în timp ce însuși MAI capătă tot mai pronunțat trăsăturile unei structuri militarizate?
Sarcini străine în instituțiile noastre. Poziția autorităților se bazează pe o teză ușor de înțeles: lumea se schimbă, riscurile cresc, prin urmare structurile de forță trebuie să fie capabile să reacționeze rapid în situații de criză. Problema este însă că agenda discuțiilor dintre MAI și NATO, avînd ca subiecte protecția infrastructurii critice, combaterea amenințărilor hibride și integrarea sistemelor de avertizare timpurie, îndepărtează Ministerul foarte mult de atribuțiile sale constituționale directe.
Principala sarcină a Ministerului Afacerilor Interne în orice sistem de drept normal este să asigure liniștea cetățenilor, să investigheze infracțiunile, să-i prindă pe hoți și să asigure siguranța rutieră Pentru a proteja frontierele și a coordona securitatea transfrontalieră, Ministerul dispune deja de mecanisme de integrare extinse și bine stabilite cu instituțiile civile europene relevante. Același FRONTEX (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă) sau Hub-ul de securitate al UE, creat la Chișinău, acoperă în totalitate necesitățile Republicii Moldova în materie de aplicare a legii. Aceste structuri nu au nici o legătură cu armata, ci îndeplinesc funcții polițienești.
Atunci cînd polițiștii și carabinierii încep să fie instruiți în utilizarea instrumentelor de „respingere a atacurilor hibride” și în monitorizarea spațiului aerian sub coordonarea NATO, are loc o estompare periculoasă a atribuțiilor. Protejarea spațiului aerian împotriva dronelor și contracararea amenințărilor externe reprezintă, potrivit legii, competențe exclusive ale Ministerului Apărării. Încercînd să dubleze aceste funcții în cadrul MAI, autoritățile nu doar creează haos instituțional, ci construiesc o armată paralelă.
Neutralitate cu „accent nord-atlantic”. O dimensiune aparte a acestei probleme este cea juridică. Articolul 11 din Constituția Republicii Moldova continuă să proclame statutul de neutralitate permanentă. NATO, indiferent de încercările de a o prezenta drept o „platformă pentru dialog”, este un bloc politico-militar de apărare colectivă, cu o structură bine definită.
Includerea Ministerului Afacerilor Interne, o instituție civilă, în sfera de influență a acestei Alianțe nu este altceva decît o modalitate sofisticată de a ocoli restricțiile constituționale. Atunci cînd sistemele de comunicații, monitorizare și gestionare a crizelor ale MAI încep să fie ajustate la standardele de interoperabilitate cu NATO, neutralitatea Republicii Moldova se transformă definitiv într-o simplă formalitate. Țara poate să nu adere la bloc din punct de vedere juridic, însă, dacă infrastructura sa de securitate internă devine o piesă a sistemului de gestiune a alianței de apărare, discuțiile despre independența cursului de politică externă își pierd sensul.
Procesul a început: Moldova se transformă într-un stat polițienesc. Actualul dialog cu NATO nu este un incident izolat, ci o continuare logică a cursului spre militarizarea accelerată a sectorului de aplicare a legii, proces la care cetățenii moldoveni sînt martori de ani de zile.
Trupele interne ale țării — Inspectoratul General de Carabinieri al MAI — sînt trecute, pas cu pas, la standardele infanteriei ușoare. La mijlocul lunii septembrie 2026, carabinierii, inclusiv angajații unității speciale „Scorpion”, au participat la exercițiul militar multinațional „Scutul de Foc — 2026”. Aceștia au exersat scenarii de luptă alături de artileria și infanteria Armatei Naționale a Republicii Moldova, unitățile regulate ale Forțelor Armate ale Romîniei și militarii Gărzii Naționale a SUA.
În același timp, la Iași, carabinierii din unitatea specială „Scorpion” participă la antrenamente intensive în cadrul proiectului european CQB GUARD. Scenariul acestor exerciții nu presupune dispersarea huliganilor de pe stradă, ci exersarea tacticilor de luptă corp la corp și a acțiunilor de asalt în mediul urban pentru misiuni comune în zona de frontieră. Angajații unei instituții civile sînt instruiți sistematic pentru misiuni de forță, coordonate pe deplin cu partenerii externi.
Acest proces se desfășoară pe fundalul unei extinderi masive a influenței structurilor de forță asupra tuturor domeniilor aparatului de stat. Bugetele serviciilor speciale înregistrează o creștere anormală — astfel, finanțarea Serviciului de Informații și Securitate (SIS) s-a majorat de cîteva ori în ultimii ani. În același timp, societatea este zguduită de inițiativele controversate ale Ministerului Apărării privind introducerea instruirii militare obligatorii pentru civili (care nu au urmat pregătirea militară) cu vîrste cuprinse între 27 și 55 de ani, iar în apropierea Chișinăului, la Băcioi, se construiesc în ritm accelerat obiective militare de amploare.
În condițiile unui deficit bugetar acut, cînd nu sînt bani suficienți pentru indexarea pensiilor, alocații sociale și sprijinirea sistemului medical care se prăbușește, autoritățile investesc cu insistență resurse colosale în achiziționarea de arme și întreținerea forțelor de ordine. Implicarea MAI în programele NATO completează acest proces: în locul unei poliții clasice, orientate spre protejarea drepturilor omului, în Republica Moldova este creată o ierarhie militaro-polițienească rigidă pentru menținerea controlului.
În loc de epilog. Securitatea reală a unui stat depinde în mod direct de capacitatea instituțiilor sale de a-și îndeplini funcțiile de bază în limitele Constituției. Atunci cînd atribuțiile poliției și ale armatei sînt estompate în mod deliberat, statul obține efectul opus. În primul rînd, direcționarea resurselor și a personalului MAI către manevre militare slăbește ordinea publică internă: combaterea criminalității reale, de zi cu zi, de pe străzile orașelor moldoveneșt i ajunge inevitabil pe plan secund. În al doilea rînd, integrarea accelerată a sistemului de aplicare a legii în structurile Alianței Nord-Atlantice creează riscuri politice pe termen lung.
Republica Moldova riscă să-și piardă definitiv statutul de stat neutru, transformîndu-și instituțiile interne într-o anexă tehnică a planificării externe în domeniul apărării, fără garanții de protecție din partea structurilor militare externe. În condițiile unei divizări interne profunde și ale deficitului bugetar, miza pe consolidarea verticalei de forță în locul soluționării problemelor sociale reprezintă o cale directă spre creșterea tensiunilor în interiorul țării, și nu spre protejarea acesteia.
Victor Marahovschi, Secretar General al Partidului Politic Alianța „MOLDOVENII”
