Școlile profesionale pot produce și cîștiga legal — dar nu o fac. De ce?

În Republica Moldova, sistemul de învățămînt profesional tehnic rămîne unul dintre cele mai puțin valorificate instrumente de formare economică și socială.

În teorie, școlile profesionale, colegiile și centrele de excelență au dreptul deplin să producă bunuri, să ofere servicii și chiar să desfășoare activități comerciale. În practică, însă, majoritatea acestor instituții nu folosesc acest drept — rămîn dependente de finanțarea bugetară, subutilizează infrastructura existentă și nu creează contexte reale de practică pentru elevi.

{{842716}}Potrivit analizei legislative realizate de experta în educație Elena Mărgineanu, membră a Partidului Politic Alianța „MOLDOVENII”, „țara noastră prevederi de bază în acest sens — are. Atît Codul Educației, cît și regulamentul de organizare și funcționare a instituțiilor respective — permit desfășurarea activității antreprenoriale. Legislația e bună. Executarea nu a fost.”

Această constatare simplă sintetizează una dintre cele mai mari probleme ale sistemului educațional moldovenesc: o legislație corectă, dar o practică inertă.

Cadrul legal permite clar activitatea antreprenorială în școlile profesionale

{{840405}}Analiza detaliată a Codului Educației (nr. 152 din 17.07.2014) arată că legislația permite expres desfășurarea activităților de antreprenoriat în instituțiile de învățămînt profesional tehnic și superior.
Articolul 67, alineatul 6, stipulează clar:

„Instituţiile de învățămînt profesional tehnic pot desfăşura activităţi de antreprenoriat în condiţiile stabilite de Guvern, inclusiv în atelierele de producţii proprii care desfăşoară şi activităţi comerciale.”

În același sens, articolul 82, alineatul 11, oferă universităților posibilitatea de a derula activități antreprenoriale și de transfer tehnologic.
Mai mult, Codul Educației consacră ideea de autonomie economică: bunurile obținute din activități de antreprenoriat devin proprietatea instituției, iar veniturile se administrează separat de finanțările bugetare (art. 106 și 145).

{{836831}}„Legea le oferă instituțiilor toate instrumentele pentru a produce, a coopera cu mediul economic și a genera venituri proprii, fără a depinde exclusiv de bugetul de stat. Este o abordare modernă, compatibilă cu principiile economiei de piață și ale educației duale”, explică Elena Mărgineanu.

Regulamentul MEC confirmă și extinde posibilitățile

Prin Ordinul nr. 824/2024 al Ministerului Educației și Cercetării, care aprobă Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de învățămînt profesional tehnic, Guvernul recunoaște explicit rolul economic al acestor instituții.

Documentul arată că școlile profesionale și colegiile „funcționează în regim de autogestiune financiar-economică” și pot „desfășura activități economice în conformitate cu actele normative”.
Printre atribuțiile instituțiilor se află:

• {{836086}}desfășurarea activităților comerciale și de antreprenoriat în ateliere și laboratoare,

• colaborarea cu agenți economici pentru modernizarea programelor de formare,

• realizarea de stagi practici și activități de producere.

{{831098}}Totodată, veniturile din producere și prestări servicii pot fi utilizate pentru dezvoltarea instituției, iar cele provenite exclusiv din activități de antreprenoriat sînt gestionate separat, consolidînd autonomia financiară.

Codul Muncii permite angajarea elevilor în producție

Un alt aspect esențial ține de legalitatea implicării elevilor în activități productive.
Codul Muncii al Republicii Moldova (nr. 154/2003) permite angajarea tinerilor de la 15 ani, cu acordul părinților, în baza unui contract individual de muncă. Durata timpului de muncă este redusă (maximum 12 ore/săptămînă pentru cei de 15 ani, 35 ore/săptămînă pentru cei de 16–17 ani).

Aceasta înseamnă că legislația permite — și chiar încurajează — integrarea elevilor în procesele economice ale instituției, cu condiția respectării normelor de siguranță și a drepturilor de muncă.

{{831093}}„Participarea elevilor la activitățile de producere în cadrul școlilor profesionale ar fi o formă ideală de învățare practică, în conformitate cu principiile învățămîntului dual”, afirmă Mărgineanu.
„Totul este perfect reglementat în Codul Muncii. Singura problemă este că nu se aplică.”

Proiectul de modificare: un pas către claritate procedurală

Elena Mărgineanu a propus un set de modificări concrete la Regulamentul-cadru, pentru a consolida explicit dreptul de a desfășura activități de producere în cadrul instituțiilor. Printre acestea:

• includerea expresă a „activităților de producere” în lista atribuțiilor instituției;

• {{831078}}posibilitatea ca stagiile de practică să se desfășoare în unitățile de producție interne;

• garantarea dreptului elevilor de a participa sau refuza aceste activități, în baza unui contract individual de muncă;

• introducerea termenului „săli de producere” alături de „ateliere” în structura patrimoniului instituției.

Astfel, noua versiune a Regulamentului ar consfinți un model integrat de funcționare: instituția nu doar instruiește, ci și produce, creează valoare economică și oferă experiență practică reală elevilor.

Analiza realizată de Elena Mărgineanu, expertă în domeniul educației și membră a Partidului Politic Alianța „MOLDOVENII”, scoate în evidență un paradox structural: școlile profesionale din Republica Moldova dispun de o bază legală completă pentru a produce bunuri și servicii, dar nu o fac.

„Noi prevederi de bază în acest sens — avem. Atît Codul Educației, cît și Regulamentul de organizare și funcționare a instituțiilor respective permit desfășurarea activității antreprenoriale. Legislația e bună, executarea nu a fost”, declară Elena Mărgineanu pentru Noi.md.

Potrivit expertei, statul a creat în ultimii ani toate premisele juridice pentru un model de educație productivă, dar instituțiile nu au preluat această responsabilitate. Cauzele sînt multiple: lipsa de voință administrativă, lipsa de competențe manageriale, teama de control financiar și absența unei culturi antreprenoriale în sistemul educațional.

„Directorii de școli profesionale se tem să deschidă ateliere funcționale, pentru că nu știu cum să gestioneze partea economică. Avem contabili buni, profesori buni, dar nu și manageri cu spirit de întreprindere. Iar fără curaj administrativ, sistemul stagnează”, spune Mărgineanu.

De ce nu se aplică legea

1. Bariere administrative și frica de control

În multe cazuri, conducerea instituțiilor de învățămînt evită activitățile economice din teamă de audituri și sancțiuni. Procedura de raportare financiară este percepută ca fiind complicată și riscantă, deși legea prevede clar separarea veniturilor obținute din activități antreprenoriale.

„Se confundă activitatea educațională cu cea economică, deși legea le separă clar. Dacă o școală produce mobilier, plante ornamentale sau reparații auto — nu e o abatere, e o formă legală de activitate și de autogestiune financiară”, explică experta.

2. Lipsa de competențe manageriale în sistem

O altă cauză majoră ține de lipsa formării în management educațional și economic. Mulți directori provin din mediul didactic și nu au experiență antreprenorială.

„Avem nevoie de o generație de directori cu dublă competență: pedagogică și managerială. Dacă un director nu înțelege cum funcționează un atelier sau cum se administrează o linie de producție, nici nu va avea curajul să o deschidă”, afirmă Mărgineanu.

3. Lipsa de stimulente pentru profesori și elevi

În lipsa unui mecanism clar de recompensare, activitățile de producere nu sînt atractive nici pentru cadrele didactice, nici pentru elevi.
Profesorii nu primesc bonusuri pentru implicarea în proiecte economice, iar elevii nu văd un beneficiu concret.

„Elevii pot fi angajați legal în atelierele școlii, pot primi salariu proporțional cu timpul lucrat. Dar această componentă nu este implementată. Lipsesc contractele, lipsesc procedurile simple, lipsește inițiativa”, a mai spus Mărgineanu.

Consecințele inacțiunii: pierdere de competențe și de resurse

Blocajul instituțional are efecte vizibile:

• infrastructura tehnică rămîne nefolosită sau degradată;

• elevii termină școala fără competențe practice solide;

• școlile pierd ocazia de a-și suplimenta bugetele prin activități legale;

• parteneriatele cu mediul privat se limitează la stagii formale, fără valoare economică reală.

„Sistemul educațional pierde bani și pierde oameni. În loc să avem școli care produc și devin centre economice locale, avem clădiri goale și tineri care emigrează pentru a munci necalificat. E o risipă socială și economică uriașă”, subliniază experta.

Școlile ca actori economici locali

Modelul educației productive ar putea transforma școlile profesionale în veritabili centre de dezvoltare locală.
Atelierele de tîmplărie, mecanică, confecții, electronică sau agricultură pot funcționa ca microîntreprinderi care produc bunuri pentru comunitate — mobilier pentru grădinițe, reparații pentru instituții publice, produse horticole pentru piețele locale.

Veniturile astfel obținute ar putea fi reinvestite în dotări moderne, burse pentru elevi și perfecționarea cadrelor didactice.

„Acolo unde elevul lucrează efectiv, învață și responsabilitatea economică, și calitatea muncii. Este o formă practică de patriotism — să produci acasă, cu resurse locale, pentru comunitatea ta”, spune Elena Mărgineanu.

Recomandările expertei pentru Guvern și Ministerul Educației

1. Elaborarea unei metodologii clare pentru activitățile de producere
   Ministerul Educației și Cercetării trebuie să emită un ghid procedural care să detalieze cum se organizează și cum se contabilizează activitățile economice în instituțiile profesionale.

2. Formarea managerială a directorilor și contabililor
   Organizarea cursurilor naționale de formare în management financiar-educațional pentru directori, șefi de secții și contabili, cu accent pe autogestiune și parteneriate economice.

3. Crearea unui fond special de stimulare pentru instituțiile active
   Instituțiile care demonstrează activitate economică legală și eficientă să beneficieze de facilități bugetare sau de bonusuri instituționale.

4. Încurajarea implicării elevilor în activități de producere
   Introducerea contractelor individuale de muncă pentru elevii de peste 15 ani, în baza Codului Muncii, cu respectarea normelor de siguranță și timp redus de lucru.

5. Promovarea parteneriatelor public-private
   Fiecare școală profesională ar trebui să aibă cel puțin un partener economic local, care să susțină activitatea de producere, să doneze echipamente sau să ofere stagii plătite.

6. Revizuirea curriculei profesionale
   Planurile de învățămînt trebuie ajustate pentru a integra ore de practică economică reală, nu doar simulări teoretice.

„Educația profesională trebuie să fie un laborator al economiei reale, nu doar o formă de instruire teoretică. Elevii trebuie să învețe prin a face, iar școlile — prin a produce”, subliniază Elena Mărgineanu.

Concluzie: O șansă ratată, dar recuperabilă

Cadrul legal al Republicii Moldova oferă, poate pentru prima dată, o bază completă pentru un sistem educațional productiv. Școlile profesionale pot deveni actori economici locali, pot genera venituri proprii și pot oferi elevilor experiență reală de muncă — legal, sigur și profitabil.

Totuși, fără voință administrativă și fără curaj managerial, legea rămîne literă moartă.
Iar potențialul educațional, economic și social al acestei reforme rămîne nevalorificat.

„Problema nu este lipsa legii, ci lipsa aplicării. Avem tot ce trebuie — Codul Educației, Codul Muncii, Regulamente clare. Ne lipsește doar un pas: să punem în mișcare sistemul”, conchide Elena Mărgineanu.