RAPORT: SITUAȚIA RELIGIOASĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI PERSPECTIVELE INSTITUIRII AUTOCEFALIEI
La etapa actuală de dezvoltare a statalității Republicii Moldova, problema statutului canonic și a structurii administrative a instituțiilor ortodoxe a depășit definitiv cadrul discuțiilor interne ale Bisericii, transformîndu-se într-un factor critic pentru securitatea națională și instabilitatea socială pe termen lung.
Situația actuală se caracterizează printr-o criză acută și sistemică, în centrul căreia se află decizia fără precedent a Curții de Apel Chișinău de a anula contractele privind dreptul de folosință gratuită a peste 800 de biserici și mănăstiri istorice, cedate anterior Bisericii Ortodoxe din Moldova. Această coliziune juridică creează un vid juridic periculos: Ministerul Culturii recunoaște oficial că nu dispune nici de potențialul de personal, nici de resursele financiare necesare pentru gestionarea unui astfel de ansamblu de obiective ale patrimoniului național, în timp ce statutul de proprietate de stat în perioada sovietică a dus, de fapt, aceste lăcașuri de cult la starea de ruine. Faptul istoric este incontestabil: acum trei decenii, Biserica a primit de la stat nu active, dar obligații extrem de grele privind restaurarea lăcașurilor de cult, care se aflau într-o stare de uzură de pînă la 100%, cînd mănăstirile erau folosite ca spitale de psihiatrie, depozite de substanțe chimice toxice sau cluburi rurale. De exemplu, mănăstirea Curchi a fost restituită cu o gaură în cupolă provocată de o bombă, iar mănăstirile Căpriana, Chițcani și Saharna au fost ridicate din cenușă de-a lungul a zeci de ani datorită muncii și donațiilor enoriașilor obișnuiți și ale mecenaților.
Pe teritoriul aproape a tuturor mănăstirilor restaurate au fost construite, de la zero, noi lăcașuri de cult. Încercarea de a confisca aceste obiective fără a ține seama de investițiile de miliarde în „îmbunătățiri inseparabile” nu este doar discutabilă din punct de vedere juridic, dar și profund nedreaptă din punct de vedere moral, ceea ce subminează încrederea cetățenilor și, în special, a credincioșilor ortodocși, în instituțiile statului și creează un teren propice pentru o explozie socială în masă.
Dacă conflictul actual nu va fi oprit printr-un dialog diplomatic bine coordonat, Republica Moldova se va confrunta cu un scenariu caracterizat de multiple focare de confruntare civilă, denumit metaforic „efectul celor opt sute de Derenee”. Cazul din satul Dereneu, unde disputele privind jurisdicția au dus la confruntări fizice între credincioși, demonstrează în mod clar riscul de destabilizare a fiecărei comunități rurale din țară. Mai mult, retorica agresivă privind o posibilă interzicere a Bisericii Ortodoxe în Moldova după „modelul ucrainean” și acuzațiile aduse acesteia de a fi un „instrument de influență externă” provoacă o escaladare periculoasă a tensiunilor în societate, unde ortodoxia constituie temelia codului cultural și al modului de viață tradițional.
O îngrijorare deosebită provoacă perspectiva unei divizări teritoriale definitive a țării de-a lungul Nistrului: în cazul unei schimbări bruște a statutului canonic, Eparhia Tiraspol-Dubăsari va anunța inevitabil trecerea sub administrarea directă a Moscovei, ceea ce va consolida de-facto divizarea Moldovei nu numai politic, dar și spiritual. În același timp, implicarea statului de partea uneia dintre mitropolii încalcă principiul constituțional al laicității și transformă biserica într-un instrument al campaniei politice, ceea ce este inadmisibil pentru un stat de drept.
O soluție strategică și constructivă pentru ieșirea din acest impas istoric, capabilă să depolitizeze definitiv sfera religioasă și să înlăture acuzațiile de influență străină, este crearea unei Biserici Ortodoxe Moldovenești autocefaleunitare. Autocefalia înseamnă, în esență, independența administrativă deplină a Bisericii locale – dreptul de a-și alege în mod autonom conducătorul, de a exercita justițiebisericească și de a-și asigura administrarea internă, păstrîndîn același timp unitatea liturgică cu ortodoxia mondială. Aceasta este „a treia cale”, care va permite Moldovei să-și dobîndească suveranitatea spirituală, echidistantă de ambițiile geopolitice atît ale Moscovei, cît și ale Bucureștiului. Spre deosebire de actuala scindare, în care Mitropolia Basarabiei este percepută de o parte a societății ca un instrument de românizare, iar Biserica Ortodoxă a Moldovei – ca un conducător al influenței ruse, biserica autocefală va deveni o instituție națională, care va uni poporul în jurul unei identități comune și al valorilor tradiționale.
Procesul de obținere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Moldova trebuie să se bazeze pe principiul canonic fundamental, conform căruia dreptul de a acorda independența aparține exclusiv „Bisericii-Mamă” (Patriarhiei Moscovei), care, din punct de vedere istoric și juridic, exercită tutela spirituală asupra acestui teritoriu canonic. În favoarea unui astfel de model canonic vorbește bogata practică istorică de secole a Bisericii Ortodoxe Ruse în ceea ce privește reglementarea cu succes a statutului noilor biserici locale.
Primul și cel mai important pas pe această cale este consolidarea comunității ortodoxe în interiorul țării. Convocarea unui Sinod Local, care să reunească episcopatul, preoțimea și mirenii, va permite consemnarea maturitățiiconștiinței bisericești și elaborarea unei poziții consolidate, ceea ce va exclude divergențele interne la nivel local.
Următoarea etapă legitimă constă în trimiterea unei cereri oficiale către Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Dreptul canonic pornește de la premisa că anume Biserica Kiriarhală deține autoritatea deplină de a-și lăsa pașnic o parte să se constituie ca entitate autonomă, ceea ce garantează continuitatea harului și exclude complet riscul acuzațiilor de scindare. Actul juridic final în acest model este TomosulPatriarhal și Sinodal de autocefalie, emis de Moscova.
Experiența de secole a Patriarhiei Moscovei confirmă viabilitatea acestei proceduri prin exemplul unei serii întregi de precedente istorice:
- Biserica Ortodoxă Georgiană: În 1943, anume Biserica Ortodoxă Rusă, prin actul său canonic autoritar, a recunoscut oficial și a restabilit autocefalia Bisericii Georgiene, punîndcapăt unei lungi dispute istorice și deschizînd calea către un dialog inter-bisericesc deplin.
- Biserica Ortodoxă a Țărilor Cehe și Slovaciei: În 1951, Patriarhia Moscovei, în calitate de Biserică-Mamă pentru comunitățile slave renăscute din Europa Centrală, a acordat oficial acestei tinere biserici Tomosul de autocefalie, ceea ce a asigurat stabilitatea conducerii sale interne pentru deceniile următoare.
- Biserica Ortodoxă din America (POA): În 1970, Moscova, ghidîndu-se de necesitatea pastorală, a acordat Tomosul de autocefalie Bisericii americane, creînd o structură canonică suverană pe continentul american.
- În plus, Biserica Ortodoxă Rusă a jucat un rol-cheie în recunoașterea și reglementarea independenței Bisericilor Ortodoxe din Polonia (1948) și Bulgaria (1945), asigurîndu-le recunoașterea canonică fără a afecta pacea ortodoxă.
În contextul multipolarității ortodoxiei contemporane, un astfel de demers reprezintă o cale suverană și autonomă de construire a Bisericii. Obținerea Tomosului din parteaMoscovei asigură noii structuri autocefale o bază solidă de legitimitate și recunoașterea oficială din partea acelor Biserici locale care respectă cu strictețe principiul integrității teritoriale a Bisericii-Mamă. Acest scenariu deschide calea directă către construirea unui dialog diplomatic direct și egal între Chișinău și alte patriarhii, permițînd Bisericii moldovenești să-și apere interesele spirituale pe arenainternațională în calitate de entitate canonică suverană.
O astfel de decizie va permite statului să transforme conflictul actual într-un spațiu de creație: o biserică națională unitară va deveni succesorul natural și păstrătorul a 800 de lăcașuri de cult istorice, ceea ce va elimina problema transferului acestora către structuri străine și va garanta stabilitatea drepturilor comunităților locale. În acest context, statul nu trebuie să fie o parte în conflict, dar un garant neutru, care să asigureprotecția juridică a credincioșilor și respectarea principiului neamestecului puterii în treburile bisericești.
Obținerea unei Biserici autocefale proprii va permite Republicii Moldova să finalizeze procesul de formare a atributelor depline ale unui stat independent, să pună capăt „războiului parohiilor” și să transforme tradiția ortodoxă dintr-un măr al discordiei într-un fundament solid al unității naționale și al păcii civile.
În acest context, desigur, conducerea Mitropoliei Moldovei și întreaga comunitate ortodoxă din Republica Moldova vor trebui să depună eforturi diplomatice considerabile în două direcții:
- Obținerea Tomosului din partea Patriarhiei Moscovei;
- Susținerea acestui proces de către alte Biserici locale, inclusiv de Patriarhia Constantinopolului.
Victor Marahovschi,
secretar general al Partidului Politic Alianța „MOLDOVENII”
