Denis Roșca: „După guvernări slabe, societatea devine pregătită pentru schimbări”
Într-un dialog amplu și direct, jurnalistul Ion Lupan l-a provocat pe Denis Roșca, economist, profesor și lider al Partidului Alianța „MOLDOVENII”, să explice viziunea sa cu privire la crizele actuale ale Republicii Moldova și soluțiile pe care le propune.
De la modelul polonez al reformelor lui Balcerowicz și pînă la ideea unui Fond Național de Bunăstare, Roșca vorbește deschis despre statul capturat, despre „minciuna instituționalizată” în politică, despre rolul votului și despre maturizarea electoratului moldovean. Interviul conturează o viziune tranșantă: Moldova nu se mai poate baza pe ajutoare externe și are nevoie urgent de industrializare, reforme profunde și curaj politic pentru a-și asigura supraviețuirea și prosperitatea.
Vă invităm să vedeți mai jos interviul integral oferit de Denis Roșca jurnalistului Ion Lupan.
Ion Lupan: Discutăm astăzi cu domnul Denis Roșca, economist, profesor de economie, doctor în economie și lider, totodată președinte al Partidului Alianța „MOLDOVENII”. Este un partid relativ nou pe scena politică a Moldovei, dar cu destule apariții în social media, iar astăzi încercăm o altă abordare a politicului. Domnule Roșca, vă rugăm să ne spuneți cîteva cuvinte despre dumneavoastră și apoi despre partid.
Denis Roșca: Sînt Denis Roșca, am 40 de ani, sînt originar din comuna Lăpușna, raionul Hîncești. Am urmat studiile universitare, apoi masteratul, iar doctoratul este în proces. În prezent mă ocup și de politică, deoarece avem un bagaj de cunoștințe în domeniul industrializării și al reformei statului, care trebuie aplicat în Republica Moldova. Partidul Alianța „MOLDOVENII”, un partid cu doctrină conservatoare, este un partid de centru care pune accentul în primul rînd pe om – omul din Republica Moldova. Relația dintre stat și mediul de afaceri este mai degrabă pro-business, pentru a dezvolta producția internă.
Ion Lupan: În Republica Moldova, pe 28 septembrie, vom avea un scrutin electoral, vom avea alegeri parlamentare. Ce proiecții faceți pentru aceste alegeri, ce proiecții vă faceți în primul rînd în mintea dumneavoastră și ce așteptări aveți, vorbind procentual?
Denis Roșca: Dacă vorbim despre procentele libere de pe piață, la moment acestea sînt de 24%. În mare parte este vorba despre persoanele indecise, care au un anumit profil: sînt oameni care nu așteaptă să fie speriați – fie cu războiul, fie cu ideea că Moldova ar rămîne fără finanțe. Sînt oameni care vor să fie convinși, în special intelectualitatea, agricultorii, funcționarii publici, profesorii, medicii – oameni care înțeleg cum funcționează statul și care așteaptă de la politicieni soluții reale, nu sperietori. Ei nu vor să audă doar că „aceștia sînt răi”, fără să li se argumenteze că „ceilalți sînt buni”.
Ion Lupan: Din cîte am observat, aveți numeroase intervenții pe rețelele de socializare, inclusiv materiale video și articole de presă. Cum vedeți accesul la electoratul moldovenesc – doar prin presă sau și prin prezența directă în fața oamenilor, în localitățile rurale?
Denis Roșca: Noi sîntem în anul 2025, cînd rolul rețelelor sociale trebuie luat foarte în serios, deoarece oamenii se uită mai mult în telefon decît la televizor sau în ziare. Noi înțelegem foarte bine că la televizor pot arăta orice, dar dacă nu ne uităm - nu vedem. La radio se poate spune orice, dar dacă nu ascultăm - nu auzim. Mai des oamenii se informează prin telefon. Bineînțeles că sîntem foarte activi și în sate. În curînd vom publica și anumite rapoarte privind prezența noastră. Avem noroc de o echipă mare de voluntari implicați activ. La ziua de azi sîntem prezenți în multe sate prin distribuirea de ziare. Mulțumim foarte mult voluntarilor. În prezent, în Moldova, organizațiile teritoriale au un alt grad de influență asupra societății. Dar experiența arată că mulți lideri – dacă ne referim la Salvador, Argentina sau chiar România – au demonstrat că și fără rețele teritoriale se poate obține un anumit rezultat. Totuși, noi sîntem un partid care vine în politică pe termen lung. Rețelele teritoriale vor apărea și deja apar în timp.
Ion Lupan: Da, este adevărat, și s-a observat tendința generală ca formele de comunicare clasice – televiziunea și radioul – să piardă mult teren în ultima perioadă, iar mijloacele de social media să cîștige din ce în ce mai mult. Ele sînt mult mai accesibile, dar, după părerea mea, nu trebuie neglijat nici aspectul prezenței directe în fața oamenilor, pentru că discursul oratoric, adresat de la suflet la suflet, poate avea efect pe termen lung. Din acest punct de vedere, a vă baza doar pe rețelele de socializare este un risc.
Denis Roșca: Sînt total de acord, doar că alegerile au propriul cadru legislativ. Pînă pe 28 august poți merge prin grupuri sociale, profesionale sau prin localități, cu titlu informativ, pentru a prezenta cine sîntem noi, cine este echipa, care sînt ideile generale. Însă nu poți face campanie electorală. De aceea, activitatea directă în teren – în grupurile profesionale, în alte colective de muncă sau în fața oamenilor, real și activ – este permisă doar în perioada strict electorală, atunci cînd ai dreptul să te manifești și să participi la dezbateri.
Ion Lupan: Care este identitatea pe care v-o asumați dumneavoastră, cetățeanul Denis Roșca, și care este identitatea pe care și-o asumă partidul?
Denis Roșca: Identitatea noastră este clară: sîntem, de fapt, urmașii unui popor foarte vechi. Dacă vorbim strict în cifre, istoria ne duce cu cel puțin 2000 de ani în urmă. Dar dacă luăm lucrurile în sens practic, înțelegem că este vorba de peste 5000 de ani. Noi sîntem urmașii dacilor, sîntem moldoveni. În acest caz, nu ar trebui ca tema identității să fie pusă atît de des în discuție. Toate neamurile noastre, fiecare dintre noi, am avut strămoși vii în perioada lui Ștefan cel Mare. Ei au existat, au trăit, oamenii au apărut în alte epoci, dar fiecare dintre noi a avut strămoși vii în vremea lui Decebal. Noi sîntem urmașii lor. În momentul în care cunoști aceste date, această realitate genetică, să inventezi alte categorii de denumiri și interpretări mi se pare pur și simplu o tendință de a falsifica istoria pe baza unor emoții.
Ion Lupan: Deci, vă asumați categoric și foarte conștient statalitatea și suveranitatea Republicii Moldova, un organism al dreptului internațional, unanim recunoscut pe plan internațional. Așadar, acesta este subiectul la care vă raportați atunci cînd vreți să participați la alegeri.
Denis Roșca: Noi sîntem un stat care, pe parcursul istoriei, și-a definit existența prin poporul său, prin grupul nostru etnic. Cînd vorbim de Dacia, vorbim de un teritoriu de 524.000 de kilometri pătrați. Asta înseamnă mai mult decît Germania, mai mult decît Spania de astăzi și doar puțin mai puțin decît Franța. Ne referim la perioada lui Burebista, iar de-a lungul istoriei, din anumite motive, fie interne, fie externe, părți din acest teritoriu au fost pierdute. Uneori apărea un pretendent la tron, care se înțelegea cu cineva din exterior: „Ajutați-mă să ajung la putere și, în schimb, vă dau ceva.” Astfel, pas cu pas, țara noastră s-a micșorat. Și chiar în ziua de astăzi, auzim vocea unor lideri politici care ne explică faptul că, în numele unor interese, ar trebui să renunțăm la anumite părți din Republica Moldova, fie că este vorba de Transnistria, fie de Găgăuzia sau alte regiuni. Însă atitudinea noastră este fermă: Republica Moldova este un stat integru, iar astfel de discuții nici nu trebuie puse în dezbatere.
Ion Lupan: De ce v-am întrebat despre asumarea identității? Pentru că, în societatea moldovenească, se observă o atitudine revanșardă și negaționistă și, de multe ori, adepții unor anumite interese, în mare parte străine, ajung să acuze moldovenismul.
Denis Roșca: Este o procedură prin care un om încearcă să învinuiască pe altul. Exemple sînt multe. De pildă, cel care se autodeclară vegan îi învinuiește pe ceilalți că, pentru că mănîncă carne, ar fi niște răpitori agresivi. Există un citat celebru care spune despre diferența dintre un conservator și un liberal. Această deosebire este evidentă: atunci cînd un liberal are o altă orientare, el îi obligă pe ceilalți să îl accepte. Conservatorii, în schimb, își văd de treaba lor. Dacă cineva este vegan, alții pot să insiste „acceptați-ne”, dar conservatorul răspunde simplu: „Eu sînt vegan, iar pe ceilalți nu-i interesează.” În cazul dat, există diferențe de abordare. Unii merg în atac pentru a fi auziți, fie victimizîndu-se, fie învinuind, iar alții pur și simplu își văd de responsabilitățile lor. Acum aș vrea să vă adresez eu o întrebare: Republica Moldova se află la un anumit nivel de dezvoltare. Închipuiți-vă că Republica Moldova ar ajunge la nivelul de trai al Germaniei. Atunci, să te numești moldovean ar fi o rușine?
Ion Lupan: Categoric nu, dar aici eu sînt cel care pune întrebările, așa că vă rog să respectăm acest cadru. Aș putea să vă răspund și eu, însă nu ar fi etic din punct de vedere jurnalistic, iar eu prefer să rămîn etic. Ca jurnalist, ținînd cont și de experiența mea de viață și de faptul că am urmărit foarte multe scrutine, nu pot să vă împărtășesc 100% optimismul electoral. Din această experiență rezultă întrebarea mea: nu v-ați gîndit la prieteni și la oameni cu aceleași idei? V-ați gîndit la eventuale alianțe?
Denis Roșca: Noi sîntem încrezători în faptul că, dacă un partid creează o doctrină, aceasta îl poate susține în timp. În Republica Moldova, partidele se formează de obicei fie în jurul unui lider carismatic, fie împotriva unui alt partid, din dorința de răzbunare. În primul caz, dacă liderul se compromite, partidul se distruge. În al doilea caz, dacă partidul cîștigă, nu mai are ce face și își pierde sensul. Însă noi mergem pe calea a treia, în care formăm o doctrină, iar oamenii care sînt de acord cu aceasta intră în partid și au o previzibilitate clară despre cum va arăta Republica Moldova peste 15 ani. Fiecare se poate specializa, poate înțelege cum se integrează în noul sistem politic, economic și social al țării. Astfel de partide de obicei supraviețuiesc în timp. Toate partidele istorice din lume sînt partide doctrinare și au capacitatea de a-și argumenta pozițiile.
În acest sens, noi ne implicăm în politică pe termen lung. Dacă privim experiența ultimilor doi ani, vedem cazuri din istorie, inclusiv din Georgia și din România, când persoane care s-au declarat candidați la o anumită funcție – fie parlamentară, fie prezidențială – au reușit să obțină multe voturi, de la 20% pînă la peste 50%, într-o perioadă foarte scurtă de timp, pentru că au convins oamenii că există o a treia cale. Noi sîntem cei care insistăm pe faptul că această a treia cale există.
Ion Lupan: Denis Roșca, sînteți acel lider carismatic?
Denis Roșca: Eu m-aș considera mai degrabă un ideolog.
Ion Lupan: Denis Roșca, sînteți acel lider carismatic?
Denis Roșca: Eu m-aș poziționa mai degrabă ca ideolog.
Ion Lupan: Și atunci cine ar fi acel lider carismatic al acestui partid?
Denis Roșca: Eu nu mă pot autoaprecia dacă am sau nu charismă. Asta vor hotărî oamenii. Însă pentru mine este esențial să fiu ideologul, omul care poate explica cum arată viitorul.
Ion Lupan: Dumneavoastră spuneți că aveți în minte un proiect pe termen lung și nu un foc de paie. Vă asumați orice se va întîmpla la aceste alegeri și continuați?
Denis Roșca: Da, bineînțeles. Partidul Alianța „MOLDOVENII”, prin ideologia sa, va conduce Republica Moldova în orice format – fie că este vorba acum de o coaliție, fie că în viitor va fi vorba de un parlament majoritar rezultat din alegeri. Partidul nu este creat pentru un singur scrutin. Partidul este format pentru a exista și a funcționa cel puțin 100 de ani înainte.
Ion Lupan: Dumneavoastră deja ați răspuns că preferați să fiți o forță concentrică și să vină, cu intenția de a adera la politica Partidului Alianța „MOLDOVENII”, cei care se simt reprezentați.
Denis Roșca: Dacă ne uităm la strategia pe care a folosit-o Polonia, cînd vorbim de anii ’90, vorbim de reformele Balcerowicz, reforme pe care Republica Moldova le-a amînat de peste 30 de ani. În momentul în care simți că țara este într-un impas – avem deficit bugetar de 17 miliarde, sistemul de pensionare este învechit, cu șanse de supraviețuire pe termen lung egale cu zero. Mai departe, funcționalitatea sistemului medical este învechită, sînt necesare reforme. Funcționalitatea întreprinderilor de stat: dacă vorbim de pensionare, minus 18 miliarde; sistemul medical, minus 8 miliarde; randamentul activelor întreprinderilor de stat este sub 1%, o dobîndă bancară este mai rentabilă. Sistemul de funcționare a finanțelor publice este învechit, nefuncțional, cu un deficit de 20 de miliarde de lei. În momentul în care ai astfel de probleme în țară, nefuncționalitatea administrației publice centrale, nefuncționalitatea bugetelor alternative, și totuși pui prioritatea pe altceva, mie mi se pare absurd. Cu un deficit de 17 miliarde, vii la guvernare pentru o perioadă limitată – de exemplu, șase luni. Se finalizează bugetul și oamenii care vin în campanii electorale și fac promisiuni fără să înțeleagă sistemul vor fi nevoiți să treacă printr-o rușine: să vină după jumătate de an și să explice că trebuie să plece, să-și dea demisia.
De aceea trebuie să vii cu temele de acasă făcute, să-ți asumi rezolvarea problemelor grave. Dacă nu le rezolvi, nu poți vorbi nici de majorări salariale, nici de readucerea diasporei, nici de procese de industrializare sau alte lucruri. Unii promit pensii, dar când îi întrebi de unde vor lua banii, nu pot răspunde. Și asta pentru că mint conștient. De aceea noi explicăm procedura, calendarul acțiunilor ce trebuie realizate. Revenim la reformele lui Balcerowicz: ei au lucrat din luna septembrie pînă la 31 decembrie, au adoptat toate legile, iar de la 1 ianuarie întreaga Polonie a început să trăiască altfel. Datorită acestor reforme – 10 reforme fundamentale, de bază, peste care putem trece punctual – Polonia a reușit performanța de a fi numărul 1 în Europa la creștere economică, pentru că a curățat sistemul de proceduri inutile și de întreținerea artificială a unor entități neproductive.
Ion Lupan: Întîmplarea face că eu cunosc planul Balcerowicz din Polonia – este sistemul cauză-efect și răspuns imediat. Revenind la guvernările care promit marea și sarea și, după șase luni, se văd puse în situația de a face rectificare bugetară și nu au cu ce, atunci apelează la credite externe și îndatorează țara și mai mult. Sau, cum ați spus și dumneavoastră, ajung în situația rușinoasă de a-și da demisia și a lăsa, așa-numita „grea moștenire”, următorilor. Și totuși, aceiași oameni se perindă, de cele mai multe ori, prin aceleași funcții. Trecem acum la aspectul etic al guvernării și următoarea întrebare este: credeți că oamenii, electoratul din Republica Moldova, au cultură politică?
Denis Roșca: Este o întrebare foarte bună. Eu însumi am rămas surprins de ceea ce s-a întîmplat în ultimii patru ani, în sens pozitiv. Opoziția, de obicei, nu laudă guvernarea, dar priviți ce s-a întîmplat. Pînă în anul 2021, în Republica Moldova încă domina un stil de abordare politică sovietic, trebuie să recunoaștem acest lucru. Se crea artificial cultul personalității unui om, iar oamenii erau gata să-i delege acelui lider toată puterea, fără să-l verifice pînă la următoarele alegeri. Dacă un ministru era numit într-o funcție, gradul de competență al acelui ministru nu era pus la îndoială nici de jurnaliști, nici de oamenii simpli.
Însă, dacă privim în ultimii ani, observăm o schimbare: oamenii încep să treacă în revistă competențele și fiecare cetățean se implică activ în politică prin oferirea de soluții, ceea ce pînă în anul 2021 nu exista. Oamenii nu mai au încredere într-o singură personalitate, într-un cult al personalității „care nu greșește”. În trecut, puteai să spui despre cineva că este rău intenționat sau un profesionist cu intenții negative. Astăzi, se folosește mai degrabă termenul „om necompetent” sau „om pus într-o funcție care nu i se potrivește”.
Deci, oamenii au crescut din punct de vedere politic și nu mai evaluează conducătorii după promisiuni. Uitați-vă: în prezent, pe arena politică, absolut toate partidele au probleme cu identificarea mesajului electoral pentru această campanie. Pentru că oamenii nu mai reacționează la cuvinte goale. „Vă vom face viața mai bună”, „Vă vom majora pensiile” – sînă frumos, dar alegătorii simt din vocea politicianului că el nu știe despre ce vorbește și că vine cu rea intenție.
Așadar, ca să vă răspund direct la întrebare: clasa politică, în anul 2025, este mult mai profesionistă decît era cândva.
Ion Lupan: Voi face o paralelă cu Marea Britanie. Întîmplător știu că Institutul Gallup a realizat un sondaj în societatea britanică, care, după cum știe toată lumea, este o societate liberală clasică, și s-a constatat, într-o proporție covîrșitoare de 82%, că cetățenii englezi își cunosc interesul la alegeri. Ei votează strict în baza interesului personal. În Europa de Est însă, tendința este de a merge pe emoție, nu pe pragmatism. Credeți că moldovenii vor începe să-și vadă interesul?
Denis Roșca: Răspunsul meu ar fi categoric „da” și eu mă străduiesc să folosesc argumente plauzibile, nu doar percepții personale. În lunile mai și iunie au fost realizate sondaje de opinie la care noi, dintr-un simplu noroc, am avut acces. Întrebarea suna cam așa: în cazul în care ar apărea un partid politic care s-ar poziționa pe centru și nu ar aștepta cadouri, credite din exterior, dar ar propune ca moldovenii să se organizeze singuri, fără a avea așteptări nici din Est, nici din Vest, ați susține un astfel de partid? Răspunsurile au fost clare: 39% - „da” și încă 13% mai degrabă ”da” decît ”nu”. Asta înseamnă că 52% dintre respondenți cred deja că unica șansă de supraviețuire ca stat și de creare a unui viitor este prin resurse interne și manageri locali. Ei nu mai cred în credite, nu mai cred în experți străini și nu mai cred în ajutoare periodice. Acest indicator a crescut foarte mult în ultimii patru ani. Cu patru ani în urmă, la aceeași întrebare, doar 24% răspundeau afirmativ.
Deci, în Moldova s-a schimbat mult percepția populației asupra modului în care trebuie să fie. Oamenii sînt mai dispuși să vină cu idei, să se implice, să-i verifice pe cei cărora le-au delegat puterea, să-i sancționeze prin vot pe cei care nu-și respectă promisiunile, să ceară chiar și răspundere administrativă sau penală pentru încălcarea legislației. Oamenii au căpătat încredere în forțele proprii și înțeleg că, dacă se mobilizează, pot influența rezultatul, fără a mai aștepta salvatori din afară. Pînă nu demult, „salvatorii” erau împărțiți pe categorii: unii așteptau sprijin din Est, alții din Vest, alții din diaspora, iar alții dinspre ocean. Însă astăzi, peste 50% spun clar: „Nu ne va salva nimeni. Haideți să ne salvăm singuri”.
Ion Lupan: Deci, dumneavoastră susțineți că moldoveanul își vede strict interesul personal, în acest moment, în cadrul scrutinului electoral, și este gata să-și sancționeze prin vot reprezentanții, dacă nu îi sînt îndeplinite așteptările. Da? Vă este cunoscut cuvîtul „adecvat”? Noțiunea de a fi adecvat este o noțiune propice pentru un politician în Moldova?
Denis Roșca: Politicianul folosește toate instrumentele pe care le are. Uneori recurge la artistism, alteori exagerează, alteori merge cu sperietori, fiind conștient că minte. Însă, pentru noi, cei implicați în politică, care îi cunoaștem personal pe majoritatea liderilor, este clar că unii nu înțeleg în ce se implică. Sînt situații în care, dacă le pui o întrebare simplă – „Vreți să ajungeți la guvernare, dar conștientizați că s-au luat credite suplimentare de 51 de miliarde de lei, în timp ce creșterea economică este de doar 3 miliarde la bugetul public național?” – ei rămîn fără răspuns. În astfel de condiții, ar fi nevoie de 17 ani, cu acest randament, doar pentru a achita datoriile vechi, fără să majorezi salarii și pensii. Creditele noi nu sînt eficiente, pentru că, dacă ne uităm la raportul domnului Ioniță, vedem că din 1,9 miliarde intrate, 1,79 miliarde se întorc înapoi sub formă de rambursări și dobînzi. Este o situație în care trebuie să te descurci cu resursele proprii.
Și cînd întrebăm politicienii: „Conștientizați situația reală din țară?”, mulți ignoră complet întrebarea, pentru că nici nu s-au gîndit la ea. În plus, există rambursări la credite vechi, există credite noi cu dobînzi de 22%. Înțelegeți unde vă implicați? Pe lîngă asta, avem exodul masiv al populației. Mulți politicieni pur și simplu ignoră problema, sperînd că vor improviza atunci. Însă situația actuală din Republica Moldova este total diferită de cea de acum 13 ani. În acest caz, trebuie să ai curajul să faci reforme pentru a supraviețui politic.
Iar la întrebarea dumneavoastră legată de cuvîntul „adecvat”, eu aș răspunde astfel: o bună parte dintre politicieni nu apreciază adecvat situația în care se implică. Mulți nu înțeleg că, dacă devii prim-ministru, realitatea este că poți supraviețui doar o lună într-o echipă unde constați că nu cunoști domeniul în care te-ai băgat. Iar apoi, pur și simplu, ești îndepărtat din minister.
Ion Lupan: Sînteți prea bun, pentru că eu urmăream altceva atunci cînd v-am întrebat despre noțiunea de „adecvat”. Mai întîi vreau să precizez că nu intenționam să fac referire la actuala guvernare, chiar nu aș fi vrut. Dar îmi puteți spune, din actualul executiv și din actualul legislativ, măcar cîteva nume de oameni adecvați?
Denis Roșca: Eu am cunoscut, în actualul guvern, trei miniștri adecvați, dar, după părerea mea, aceștia nu mai sînt astăzi în sistem.
Ion Lupan: De ce întreb asta? Pentru că noțiunea de a fi adecvat ține de domeniul eticului, iar noi, în politică, din păcate, avem parte mai mult din domeniul penalului. Atunci cînd toate sondajele și rapoartele indică o scădere economică, un decalaj foarte mare în privința balanței comerciale, o situație dezastruoasă în domeniul protecției sociale, anumiți miniștri inadecvați mint cu nerușinare. Astfel, se trece în sfera patologică a minciunii instituționalizate, cînd adevărul și evidențele nu mai sînt recunoscute – deși în fața noastră albul este alb și negrul este negru. Cum numiți acest fenomen?
Denis Roșca: Este o minciună, ei mint destul de conștient. Și trebuie să ne punem întrebarea: miniștrii care au fost promovați în ultima perioadă, în ce țară europeană, cu un asemenea grad de incompetență, ar fi avut șanse să devină miniștri? Eu nu cunosc o altă țară. În Franța astfel de miniștri nu ar fi fost acceptați, iar în Marea Britanie cred că ar fi fost aruncați de pe pod.
Ion Lupan: Din experiența mea, să știți că mai sînt și alte țări europene, chiar și din vest, în care ideologicul a luat supremație asupra adevărului. Dar despre asta o vom discuta atunci cînd vom ajunge la Uniunea Europeană, puțin mai tîrziu.
Denis Roșca: Să vă răspund la întrebarea dumneavoastră: pur și simplu este o minciună mascată sub anumite statistici. Cînd vorbim despre balanța comercială, diferența a crescut cu 900 de milioane de dolari în defavoarea Republicii Moldova. De aceea noi sîntem adepții industrializării și ai dezvoltării propriei producții: ceea ce putem produce, să nu mai importăm.
Dar partea bună este că astfel de echipe „revoluționare”, nicăieri în lume nu rezistă mai mult de un mandat. După asemenea experiențe, societatea pune accent pe profesionalism și pe tehnocrați. Iar un alt aspect pozitiv este că, după astfel de guvernări, reformele se fac mai ușor, pentru că nu mai există aceeași rezistență socială.
De exemplu, acum patru ani, dacă vorbeam public despre importanța independenței energetice, oamenii nu erau interesați. Li se părea o poveste. Astăzi, însă, independența energetică este o temă de mare interes. Dacă explicam cu cîțiva ani în urmă despre inflație și rolul menținerii ei sub control, oamenii nu înțelegeau și nici nu îi interesa. Acum, cînd explici despre inflație, oamenii sînt de acord cu tine și acceptă măsurile necesare. Vorbim de măsuri financiare pe care statul trebuie să și le asume pentru a menține inflația sub control. În cazul Republicii Moldova, inflația este în mare parte importată.
La fel, cînd discutăm despre alternative energetice – termoficare, menținerea tarifelor – acum este mult mai ușor de implementat. Dacă vorbim despre reforma aparatului administrativ, acum patru ani nimeni nu credea că există un surplus de birocrație. Astăzi, nu există om în Republica Moldova care să nu se întrebe de ce obținerea unui document este atît de anevoioasă și inutilă. Cînd vii cu o nouă abordare, prin care vrei să elimini o serie de acte permisive inutile, societatea o va accepta.
De aceea, astfel de guvernări, chiar dacă au multe neajunsuri, pregătesc societatea pentru schimbări reale, care, de fapt, ne ridică la un alt nivel social.
Ion Lupan: Vom reveni la acest aspect, dar mai întîi aș vrea să vă uitați în camera centrală sau în cea din fața noastră și să-mi răspundeți foarte sincer la o întrebare: mai credeți în instituția votului, în virtutea scrutinului care urmează? Mai credeți în votul universal? Mai credeți în corectitudinea lui?
Denis Roșca: O să răspund cu un citat din Churchill: „Democrația nu este cel mai perfect model de guvernare, dar altul mai bun, la moment, nu există.” În cazul în care societatea simte că votul este fraudat obraznic, ea va reacționa.
Ion Lupan: Chiar și atunci cînd instituțiile statului sînt capturate?
Denis Roșca: Nu este prima dată, în istoria ultimilor 20 de ani ai Republicii Moldova, cînd toate instituțiile statului au fost capturate. Însă, într-un final, fiecare „rege” autoproclamat își pierde puterea.
Ion Lupan: Iarăși, nu vreau să vorbesc despre actuala guvernare, dar ea a venit pe o emoție pozitivă – aș spune chiar, deși mirosea a revoluție colorată – pe o emoție de încredere în lupta cu corupția și așa mai departe. Vi se pare normal ce se întîmplă astăzi în societatea moldovenească, atunci cînd blocuri politice sînt scoase discreționar din alegeri, cînd presa, mass-media, o anumită parte a ei, este redusă la tăcere, sînt închise televiziuni fără nicio justificare, folosindu-se sintagme absolut penibile, de genul „război hibrid” sau „ingerințe străine”?
Denis Roșca: Bineînțeles că asta nu este o normalitate. Și de aceea, la începutul discursului, v-am spus că lumea, cînd este nedreptățită de guvernare, speră că organizațiile internaționale, Uniunea Europeană sau ambasadele vor face presiune asupra guvernului pentru a o apăra. La moment, toată lumea a înțeles că acest lucru nu se va întîmpla, motiv pentru care oamenii mizează doar pe ei înșiși.
Ceea ce se întîmplă cu televiziunile nu face decît să întărească sistemele alternative de informare. Atunci cînd oamenii nu au acces la televiziuni, ei găsesc alte surse – fie discuțiile colective, fie rețelele sociale, fie alte modalități. Respectiv, gradul de informare al populației nu a scăzut în nicio formă. Și unica variantă funcțională, în istoria omenirii, pentru a-ți menține puterea și legitimitatea, este să ridici nivelul de trai. Dacă ne uităm la Singapore, acolo nici nu se făceau campanii electorale, pentru că, ridicînd nivelul de trai, oamenii oricum votau guvernarea.
În plus, există o procedură care a fost ignorată de mai multe guvernări din Moldova: pentru a neutraliza opoziția nu trebuie să te lupți cu ea prin forță, ci trebuie să-i atragi pe cei mai deștepți, pe oamenii competenți din sistem. Arăți că ești mai bun și îi atragi în echipa ta, le oferi responsabilități. Omul nu trebuie să aștepte patru ani să ajungă la guvernare pentru a demonstra că poate avea rezultate. Dă-i șansa să se manifeste. În astfel de situații, iei lideri din opoziție – unul cunoaște economia, altul sistemul de apărare, altul ecologia, cultura sau agricultura – și îi implici în proces. În asemenea condiții, opoziția nu mai apare ca forță separată.
Dar cînd se face autoconservarea partidului, promovînd un om apropiat în defavoarea unuia competent, această slăbiciune a sistemului duce la pierderea susținerii. Un birocrat rău-intenționat îți alungă mai mulți susținători decît orice propagandă televizată. În acest caz, problema este în interiorul partidului, dar nimeni nu vrea să o recunoască.
Ion Lupan: Și ultima întrebare cu care vă „persecut” pe un teren pe care îl stăpîniți, dar care nu vă place, înainte de a trece la ceea ce vă place mai mult, la ideea de bază a partidului Alianța „MOLDOVENII”. Implicarea actualei guvernări în alegerile din România și implicarea puterii din România, la vedere, în viitorul scrutin din Moldova – cum vi se par? Țin de partea estetică și etică a adecvatului sau țin de penal?
Denis Roșca: Aceasta este, bineînțeles, o activitate penală. Nu este admisibil ca Moldova să se implice în alegerile din România, după cum nu era admisibil să se implice nici în alegerile din America – și totuși s-a întîmplat, iar consecința a fost sancționarea. În România, au avut de suferit chiar moldovenii din cauza implicării politicului.
Dar priviți și partea reversă a monedei: aceasta poate fi și o lecție. Tendința de a face propagandă externă, într-o anumită țară, după multe insistențe, creează imunitate. Iar data viitoare, la alegeri, eu cred că nici România, nici Moldova nu vor mai fi atît de vulnerabile la propagandă externă.
Ion Lupan: Trăim în perioada unei economii liberale. Dacă ne amintim de liberalismul clasic, în anii ’70 Nixon a fost nevoit să demisioneze în urma unor abuzuri mult mai mici – scandalul Watergate, care viza doar finanțarea campaniei electorale. Putem afirma că, în continuare, Moldova este un stat capturat?
Denis Roșca: Bineînțeles că da, deoarece dacă ne uităm la ce înseamnă „capturat”, acest lucru presupune implicarea unei puteri în altă putere – atunci cînd legislativul se implică în executiv sau în judecătoresc, sau sub altă formă. În cazul Republicii Moldova, după toate rapoartele internaționale, dar și după analize independente realizate de mai multe surse, constatăm o nefuncționalitate a sistemului. Aceasta are efecte directe, pentru că nefuncționalitatea sistemului judecătoresc influențează economia, la fel cum nefuncționalitatea sistemului executiv afectează economia.
A existat chiar și o situație, într-o anumită perioadă în Moldova, cînd, pentru scurt timp, nu am avut un ministru al Finanțelor. Exact în acea perioadă, încasările bugetare au crescut, deoarece nu exista un ministru care să vină cu inițiativa de a direcționa banii spre alte proiecte decît cele prevăzute în cadrul bugetar pe termen mediu. În astfel de situații, sistemul economic se autoreglează, dacă nu există intervenții cu titlu propagandistic.
Ion Lupan: Nu îmi este foarte clar cum se întîmplă acest lucru. Eu o să întreb altceva: conform fișei postului, președintele nu are dreptul să se implice politic și, mai ales, electoral. De ce tace procuratura?
Denis Roșca: Pentru că procurorul general este numit în funcție de către președinte. La fel ca și judecătorii.
Ion Lupan: Cred că comentariile sînt de prisos. Acum să trecem la partea optimistă. Să presupunem că accedeți în Parlament. Ipotetic, care este ideea de bază pe care vreți să o propuneți moldovenilor, firul roșu? Și nu aș vrea să aud idei de genul „vom face minuni”, adică să vindeți iluzii, așa cum procedează actuala guvernare.
Denis Roșca: Prima și cea mai importantă lege a noastră va fi reforma statutului Băncii Naționale. Aceasta, dintr-un organism cu rol de reglementare a inflației, se va transforma într-un organism de implicare investițională, prin formarea Fondului Național de Bunăstare a Populației. Acest fond va fi creat de către Banca Națională. Prin acest fond se va face emisia monetară, iar resursele vor ajunge în gestiunea fondului. Fondul va plasa în capitalul statutar sume între 5 și 10 miliarde în alte trei instituții. Aceste instituții vor fi: Banca Investițională, care va acorda credite pentru industrializare; o Corporație de Finanțare Ipotecară; și o altă instituție bancară de stat, care va finanța businessul mic și mijlociu.
Ion Lupan: Din cîte știu eu, orice emisie de monedă produce inflație. Dar cunosc din ce ați spus dumneavoastră anterior și din ce am mai citit și eu că investițiile în mijloace fixe nu produc inflație. Însă va fi nevoie și de investiții care nu țin doar de mijloace fixe.
Denis Roșca: Noi înțelegem foarte bine acest lucru, dar asta nu înseamnă că sectorul bancar tradițional va avea de suferit.
Ion Lupan: Moneda de rezervă internațională este dolarul. Din cîte știm, Federal Reserve tipărește zilnic milioane, tone de bani, bani care nu au nicio acoperire și cu care împrumută țările sărace pentru a trăi din dobînzi. Vreți, cumva, să substituiți Banca Națională a Moldovei cu FED-ul? Sau să repetați același procedeu?
Denis Roșca: Apare aici o întrebare firească: de ce Banca Națională trebuie să crediteze bugetul cu dobîndă? De ce nu îi dă banii pur și simplu? Și de ce să nu vorbim despre alți bani? În momentul în care statul este creditat și trebuie să întoarcă banii plus dobînda, de unde să ia această dobîndă? Unicul emițător este Banca Națională. Iarăși, statul trebuie să se crediteze pentru a plăti dobînda? Logica lipsește în acest caz.
Noi nu vorbim de ceva teoretic. Există sisteme funcționale pe glob, pe care le putem implementa și în Republica Moldova. Statisticile arată că în țările în care creditarea se face sub nivelul inflației, nu există o corelație directă între credit și inflație – dimpotrivă, inflația scade. În cazul Republicii Moldova, însă, sistemul de creditare este, de fapt, unul dintre principalii generatori ai inflației. Dacă te creditezi cu 17%, acele 17% se includ în costul producției. Automat, prețurile cresc, pentru că includ și dobînda bancară.
Ion Lupan: Este o discuție strict tehnică. Am să vă întreb direct: cît la sută din populația Moldovei, din electorat, înțelege mesajul dumneavoastră în acest moment?
Denis Roșca: Oamenii care au studii economice sînt puțini. Dar pe noi ne interesează să convingem elitele din domeniu, care să adreseze 100 de întrebări, iar noi să oferim 100 de răspunsuri și să demonstrăm mecanismele practice unde acestea au funcționat. Atunci apare încrederea.
Ion Lupan: Vorbim despre proprietatea noțiunilor. Încercați să structurați mesajul partidului. Nu atît de tehnic, ci mai mult să sune ca o viziune. De fapt, ce propuneți moldovenilor?
Denis Roșca: Noi propunem ca moldovenii să aibă încredere în ei înșiși, să își tipărească singuri banii, să producă de sine stătător bunurile pe care astăzi le importă și să devină un jucător activ pe piața regională în materie de export. Acest lucru, pe lîngă faptul că ne va face mai bogați ca țară, va crea toate premisele pentru ca oamenii noștri din diasporă să se întoarcă acasă și să poată trăi normal.
Ion Lupan: O să vorbim și despre asta. Dar, de fapt, susțineți că Moldova își poate autofinanța bunăstarea?
Denis Roșca: Da, bineînțeles!
