Reforma administrativ-teritorială anunțată pentru 2026: economii pe hîrtie fără viziune reală pentru viitor.

În ultimele luni, reforma administrativ-teritorială a revenit în prim-planul agendei publice din Republica Moldova, cu promisiunea că pînă în vara anului 2026 vor fi finalizate consultările și adoptat un pachet de legi, astfel încît alegerile locale din 2027 să se desfășoare deja în „noile condiții”.

Oficial, reforma este prezentată ca o soluție inevitabilă: prea multe primării, prea multe cheltuieli, prea puțină eficiență. Este o declarație care, la prima vedere, pare rațională. Dar în spatele acestei abordări se ascunde o întrebare fundamentală, care nu poate fi ocolită: Pentru ce avem nevoie de această reformă? Doar pentru a economisi bani? Și dacă răspunsul este „da”, atunci următoarea întrebare este și mai dură: care este viziunea guvernării despre viitorul țării și cum vom cîștiga mai mulți bani, nu doar cum vom tăia cheltuieli?

Această reformă nu trebuie discutată exclusiv tehnic, ci trebuie privită ca un act politic major, care redesenează raportul dintre stat și cetățean, dintre centru și comunități, dintre „verticala puterii” și autonomia reală a guvernării locale. O astfel de schimbare poate fi o șansă istorică — dar poate deveni și o eroare strategică, repetată încă o dată, cu consecințe pe termen lung, și anume la asta mi se pare că asistăm.

Partidul Alianța „Moldovenii” are o viziune amplă la acest subiect și ea poate fi consultată în Strategia de Dezvoltare a Republicii Moldova pentru anii 2025–2040. În capitolul Strategia de îmbunătățire a sistemului autonomiei locale, se subliniază clar un principiu esențial: dezvoltarea autonomiei locale este parte integrantă a transformării democratice și o condiție a dezvoltării economice și sociale. Cu alte cuvinte, autonomia locală nu este un detaliu administrativ. Este unul dintre indicatorii-cheie ai dezvoltării economice. Cu cît comunitățile locale sînt mai organizate și funcționale, mai independente și mai conectate la cetățeni, cu atît statul este mai bogat, mai legitim și mai eficient.

Or, reforma propusă în 2026 riscă să trateze autonomia locală doar ca pe o „problemă de număr”: prea multe primării, prea mici, prea costisitoare. Dar autonomia locală este, în primul rînd, despre condiții economice de dezvoltare a familiilor, încredere socială, mecanisme de control public și participarea cetățeanului, acces la servicii publice garantate și de calitate.

Dacă nu pornim de la această înțelegere, reforma nu va fi o reformă a dezvoltării, ci o simplă reorganizare contabilă.

Reforma nu poate fi doar despre „optimizare”. Ce optimizăm și în ce scop? Din lecțiile trecutului știm că Republica Moldova discută reforma administrativ- teritorială de decenii: în anii 1990, în 1999 cu județele, apoi în 2002 revenirea la raioane. De fiecare dată, mesajul oficialilor a fost aproape identic: „sistemul actual consumă prea multe resurse”.

De aceea, critica principală față de reforma anunțată în 2026 nu este că ea este imposibilă. Ci că ea riscă să fie făcută în grabă, sub presiunea intereselor, inclusiv externe ascunse și termenelor electorale, și să fie justificată printr-o logică limitată:

„Trebuie să reducem cheltuielile administrative.”

Este aceasta o strategie națională?

Este aceasta o viziune de țară?

Este acesta un model de modernizare și creștere economică?

Da, este adevărat că multe primării supraviețuiesc din subvenții, nu din venituri proprii. Dar dacă aceasta este problema, atunci trebuie spus direct:

Adevărata reformă nu trebuie orientată spre reducerea numărului de primării, ci spre creșterea capacității lor economice și fiscale, iar aici se impun cu totul altfel de măsuri, în primul rînd de ordin economic. Astfel de măsuri, apropo, tot mai mult lipsesc din agenda guvernării.

Partidul Alianța „Moldovenii” consideră că fundamentul real al independenței unităților administrativ-teritoriale este baza materială proprie, potențialul fiscal, capacitatea de a influența veniturile primăriei și ale locuitorilor săi.

Cu alte cuvinte, dacă vrem administrații locale eficiente, trebuie să le oferim:

• posibilitatea industrializării localităților,
• programe de finanțare de la Guvern pentru afaceri locale,
• măsuri de sporire a natalității și întărire a familiilor,
• măsuri pentru amenajarea satelor (rețea de alimentare cu apă, canalizare, drumuri și trotuare la fiecare casă),
• mecanisme de dezvoltare economică locală.

Dacă aceste condiții nu sînt îndeplinite, atunci comasarea nu va aduce prosperitate. Va aduce doar o primărie mai mare, dar la fel de dependentă. Va aduce un aparat administrativ mai „compact”, dar cu o incapacitate și mai mare de a face față solicitărilor cetățenilor sau sarcinilor reale.

Și atunci întrebarea-cheie revine:

Reforma din 2026 va crea mai multe resurse pentru localități sau doar va reduce numărul instituțiilor care „cer” bani de la centru?

Repetăm greșelile trecutului: reforma înainte de infrastructură și înainte de descentralizare?

O critică puternică din experiențele trecute este faptul că multe reforme administrative au fost propuse într-un context în care Moldova nu era pregătită: drumuri slabe, transport deficitar, servicii publice insuficiente, e-guvernare incompletă, depopulare și migrație.

În asemenea condiții, comasarea poate avea efecte colaterale:

• oamenii sînt mai departe de servicii,
• accesul la acte și interacțiunea cu autoritatea locală devine mai dificilă,
• comunitățile mai mici se simt marginalizate,
• scade încrederea în instituții,
• dispare potențialul economic al localităților.

Or, noi avertizăm exact asupra acestui fenomen: distanța dintre stat și societate, alienarea administrativă, participarea scăzută, lipsa culturii juridice și politice și neîncrederea populației în autorități. O reformă administrativă care nu este însoțită de măsuri reale de implicare civică poate agrava aceste probleme, nu le poate rezolva.

De aceea, reforma din 2026 ar trebui evaluată printr-un criteriu simplu: va apropia administrația de oameni sau o va îndepărta și mai mult? Reforma ca instrument politic sau reformă ca instrument de dezvoltare?

La fel, este cazul să ne întrebăm dacă reforma din 2026 are un plan clar despre cum va crește economia locală, cum va produce mai multe locuri de muncă, cum va crește veniturile comunităților.

Cum va transforma provincia într-un spațiu de dezvoltare dintr-o problemă bugetară?

Fără aceste răspunsuri, reforma riscă să devină doar o rearanjare a „hărții”, în timp ce realitatea socială rămîne aceeași: depopulare, lipsă de investiții, migrație, slăbirea satelor, criză demografică continuă.

Da, sistemul actual are probleme, iar multe unități locale nu au capacitate fiscală, administrativă și umană suficientă. Dar modul în care este prezentată reforma din 2026 ridică o problemă majoră: pare construită în jurul termenului electoral și al promisiunilor făcute partenerilor externi, nu în jurul unei viziuni ample de dezvoltare a Moldovei.

Reforma nu poate fi justificată doar prin economii. Nu poți construi o țară modernă doar reducînd cheltuieli. O țară modernă se construiește crescînd capacitatea economică, stimulînd investițiile, dezvoltînd infrastructura, oferind autonomie reală comunităților și făcînd cetățeanul partener, nu spectator.

De aceea, mesajul-cheie trebuie să rămînă acesta, sub formă de întrebări retorice care obligă autoritățile să explice sensul profund al reformei:

• Pentru ce avem nevoie de această reformă?
• Doar pentru a economisi bani?
• Dar care este viziunea guvernării despre viitorul țării?
• Și cum vom cîștiga mai mulți bani, nu doar cum vom tăia cheltuieli?

Dacă reforma din 2026 nu oferă răspuns la aceste întrebări, atunci nu este o reformă pentru dezvoltare. Este doar o reformă cu efect de eșec total și urmări grave pentru fiecare cetățean din mediul urban. Iar Moldova nu-și mai poate permite experimente.

Dumitru Roibu,

Președinte al Partidului Politic Alianța "MOLDOVENII