Declarația partidului cu privire la afirmațiile președintelui și viceprim-ministrului referitoare la reintegrarea țării

Partidul „Alianța MOLDOVENII” consideră necesar să vină cu o reacție publică la recentele declarații ale președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, și ale viceprim-ministrului pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, referitoare la perspectivele soluționării conflictului din Transnistria și la evaluarea posibilității realizării așa-numitului „plan de reintegrare”.

Declarația potrivit căreia „soluționarea problemei transnistrene nu este prerogativa Președinției” și că aceste chestiuni sînt de competența Guvernului Moldovei și a biroului de Reintegrare ridică semne de întrebare serioase din punctul de vedere al Constituției Republicii Moldova.

Conform articolului 77 din Constituție, președintele Republicii Moldova reprezintă statul și este garantul suveranității, independenței naționale, unității și integrității teritoriale a țării.

 Această normă nu are un caracter declarativ, ci unul constituțional direct. Prin urmare, separarea chestiunii integrității teritoriale de instituția președinției înseamnă, de fapt, auto-restricționarea șefului statului într-una dintre funcțiile sale cheie, ceea ce nu corespunde nici literei, nici spiritului Constituției.

Chiar și în cazul existenței unei repartizări a competențelor între instituțiile puterii, președintele nu se poate distanța de o problemă care afectează fundamentele statalității.

Un semnal politic la fel de îngrijorător este recunoașterea faptului că „în prezent nu există o soluție” la problema retragerii trupelor străine și a rezolvării conflictului.

O astfel de formulare, rostită de șeful statului și susținută de viceprim-ministrul de Reintegrare, înseamnă, de fapt, o lipsă nu numai a instrumentelor, dar și a orizontului strategic.

Acest lucru ne permite să tragem cîteva concluzii: guvernarea nu dispune de un plan de reintegrare coerent și verificabil public; etapele, condițiile și cadrul politic al procesului nu sînt definite; responsabilitatea pentru nerezolvarea problemei este de fapt pusă pe seama circumstanțelor externe, fără încercarea de a propune soluții diplomatice sau instituționale alternative.

 În ansamblu, toate aceste declarații ale reprezentanților guvernării creează impresia că:

• reintegrarea este considerată un punct formal pe ordinea de zi, și nu o prioritate a politicii naționale;
• instituțiile statului nu dau dovadă de inițiativă în formarea arhitecturii negocierilor;
• nu se lucrează la formarea unui consens național pe termen lung în jurul modelului de soluționare.

De fapt, nu este vorba despre o problemă complexă, dar gestionabilă, ci despre un statut înghețat, pe care autoritățile de facto l-au acceptat ca pe un dat.

O îngrijorare deosebită  provoacă combinația dintre aceste declarații și poziția exprimată anterior de președinte, potrivit căreia, în cazul unui referendum, ea ar vota pentru unirea cu România.

În acest context, declarațiile privind „imposibilitatea” reintegrării Transnistriei încep să fie percepute nu ca o evaluare analitică, dar ca o capitulare politică în fața unei probleme pe care actuala guvernare nu a reușit să o rezolve. Sau este vorba despre un plan bine gîndit și, probabil, convenit cu partea română, de intrare în componența României fără Transnistria.

Acest lucru creează un precedent periculos: atunci cînd, în loc să fie căutate soluții pentru păstrarea integrității teritoriale, se acceptă normalizarea renunțării la aceasta – în formă directă sau voalată.

O atenție aparte trebuie acordat și faptului că astfel de declarații sînt făcute pe fundalul poziției Uniunii Europene, care a subliniat în repetate rînduri că integrarea europeană a Moldovei presupune în mod logic rezolvarea problemei integrității teritoriale, inclusiv a Transnistriei.

În acest context, se creează impresia că retorica privind „imposibilitatea practică” a reintegrării se adresează nu atît cetățenilor țării, cît partenerilor externi — ca o încercare de a stabili în avans limita responsabilității actualei guvernări și de a explica lipsa progreselor nu prin decizii interne, dar prin circumstanțe externe.

Poziția principială a partidului „Alianța MOLDOVENII”

Partidul „Alianța MOLDOVENII” este convins că:

• reintegrarea este o chestiune de demnitate națională și de statalitate, nu o funcție departamentală;
• recunoașterea lipsei unor soluții nu poate înlocui obligația de a le căuta;
• Președintele, în calitate de garant al suveranității, nu are dreptul să se distanțeze de problema integrității teritoriale.

  Un stat care renunță public la propriile funcții pierde nu numai poziția de negociere, dar și încrederea cetățenilor.

Calea realistă de soluționare a problemei transnistrene – Poziția partidului „Alianța MOLDOVENII”

Partidul „Alianța MOLDOVENII” pornește de la premisa că problema transnistreană nu este nici un subiect diplomatic abstract, nici o funcție secundară a anumitor instituții. Este o problemă ce ține de existența statului, iar încercările de a o prezenta ca „competența altuia” sau „problemă de nerezolvat” nu fac decît să consolideze statutul de neputință al autorităților.

Noi nu acceptăm din principiu logica conform căreia lipsa unei soluții astăzi justifică renunțarea la responsabilitate. Statul nu are dreptul să se obișnuiască cu propria slăbiciune.

În primul rînd, reintegrarea este imposibilă fără un stat moldovenesc puternic și funcțional. Partidul „Alianța MOLDOVENII” consideră că o condiție esențială pentru promovarea reintegrării este restabilirea eficienței autorității publice, respectarea Constituției și funcționarea reală a instituțiilor. Un stat care recunoaște public că „nu are soluții” nu poate fi convingător nici pentru propriii cetățeni, nici pentru locuitorii din zona stîngă a Niprului.

În al doilea rînd, declarațiile politice nu pot înlocui munca sistematică. Astăzi auzim recunoașterea „imposibilității practice” a reintegrării, dar nu vedem nici etape, nici cadre, nici scenarii alternative. Partidul este convins că reintegrarea nu este o acțiune de moment, dar un proces care începe cu pași reali de apropiere – economică, socială și instituțională. Cînd statul devine o sursă de stabilitate și nu de haos, problema separării își pierde relevanța.

În al treilea rînd, reintegrarea este imposibilă în condiții de capitulare internă. În legătură cu declarațiile privind disponibilitatea de a sprijini lichidarea statalității moldovenești prin unirea cu un alt stat, retorica privind „imposibilitatea rezolvării” problemei transnistrene pare a fi o renunțare la lupta pentru integritatea teritorială. Partidul „Alianța MOLDOVENII” consideră că o astfel de abordare este periculoasă și inadmisibilă: nu poți fi concomitent un garant al suveranității și să justifici public pierderea acesteia.

În al patrulea rînd, partenerii externi nu pot fi destinatarii justificărilor. Sîntem convinși că declarațiile privind neputința guvernării în problema reintegrării sînt, în primul rînd, un semnal către exterior – o încercare de a explica dinainte lipsa rezultatelor. Poziția partidului este alta: anume statul moldovenesc trebuie să stabilească agenda reintegrării, iar formatele internaționale trebuie doar să însoțească acest proces, nu să îl înlocuiască.

Partidul „Alianța MOLDOVENII” consideră problema transnistreană nu ca un „conflict înghețat”, dar ca o obligație neîndeplinită a statului. Noi considerăm că actuala guvernare are toate posibilitățile să reia procesul de negociere și să soluționeze, într-un final, problemei reintegrării țării. Îndemnăm președintele țării și partidul de guvernămînt să-și intensifice eforturile în această direcție. Poporul vă va susține!

Această problemă oricum va trebui rezolvată – întrebarea este doar dacă acest lucru va fi făcut în mod conștient și responsabil sau în condiții de pierdere a voinței politice și a subiectivității administrative.