Întrebări, recomandări și poziția Partidului Politic „Alianța Moldovenii” privind inițiativa de amalgamarea primăriilor Republicii Moldova
Partidul Politic „Alianța Moldovenii” (PPAM) salută inițiativa Guvernului de a organiza consultări publice cu partidele extraparlamentare la subiectul amalgamării primăriilor, dar constatăm că nu au fost prezentate materiale de studiu care ar oferi o claritate asupra reformei propuse înainte de consultații. În continuitatea discuțiilor, Partidul Politic „Alianța Moldovenii” intervine cu o serie de întrebări importante din punct de vedere conceptual și tehnic, exprimându-și totodată poziția la acest subiect cu recomandările de rigoare.
Raportarea conceptuală a Guvernului față de crizele cu care se confruntă satul schimbă fundamental vectorul de dezvoltare a Republicii Moldova. Dacă statul recunoaște caracterul temporar al dificultăților cu care se confruntă țara (tendința de depopulare a satelor, insuficiența oportunităților economice la nivel local), acesta va menține APL-urile cu obiectivul constant de dezvoltare rurală la prima posibilitate de îmbunătățire a stării de fapt. Însă dacă, statul lichidează/comasează APL-urile, acesta implicit recunoaște caracterul permanent al degradării, diminuând drastic din potențialul de investiții a resurselor statului pentru resuscitarea localităților.
Administrarea locală reprezintă una dintre cele mai importante sfere ale drepturilor civile, iar dezvoltarea administrației locale în Moldova este unul dintre elementele de bază ale transformărilor democratice. Anume puterea locală este în stare să coordoneze interesele zilnice ale oamenilor, iar organizarea acestora trebuie să permită o comunicare ușoară și constantă între cetățeni și stat. Reducerea numărului de primării, și implicit creșterea numărului de locuitori al unei unități administrativ teritoriale – nu va îmbunătăți accesul oamenilor la factorul local de decizie.
Astfel, PPAM adresează următoarele ÎNTREBĂRI:
1. Această „amalgamare voluntară” va deveni obligatorie la o ulterioară etapă de desfășurare a reformei administrației publice?
În Raportul intermediar privind amalgamarea primăriilor al Guvernului, vedem la secția recomandări, următoare formulare: „Acest lucru ar trebui să permită o reducere globală a celor peste 800 de APL-uri în timp.” (constatarea 4.4., lit.a). În contextul în care Moldova are circa 900 de APL-uri total, această specificare însemnă un obiectiv final de a reduce 89% din APL-urile țării.
2. Guvernul confirmă obiectivul final de reducere a 800 de APL-uri conform raportului intermediar?
3. Dacă argumentul de bază pentru amalgamarea voluntară este reducerea poverii administrative pentru localitățile mici sub limita de 1500 de locuitori, de ce la amalgamare participă și localitățile mai mari cu peste 1500 locuitori?
În Clusterul Leova, orașul Leova a participat cu 5475 locuitori, iar în Clusterul Călinești, satul Călinești cu 2114 locuitori. Astfel de exemple sînt multiple, această abordare este mai curând o absorbție, decât eficientizarea autonomiei locale în sensul art.17, al.(2) din Legea 764/2001.
Observăm un accent anume pe reducerea țintită a numărului de UAT ca structură, și nu un accent pe evitarea UAT-urilor care nu îndeplinesc limita minimă de 1500 locuitori, precum se declară. Este o contradicție între raționament, obiectiv, procedura asumată în atingerea acestuia și legislație. Conform Strategiei de reformă a administrației publice 2023-2030 (HG 126/2023), 318 UAT-uri au sub 1500 locuitori (p.125), aceasta ar însemna un obiectiv de reducere a 35% din UAT-uri, și nu 89% (800 de primării), și nici 67% (600 de primării).
4. Dacă un argument important pentru amalgamare este incapacitatea și lipsa de expertiză a APL-urilor mici, de ce ADR-urile nu oferă asistența necesară conform atribuțiilor sale nemijlocite?
Statul a fondat Agenții de Dezvoltare Regională, scop clar din denumirea instituției și în a atribuții nemijlocite este expres de a „acorda asistență administrației autorităților publice locale” (Anexa 3 la HG 127/2008, Regulament-cadru al Agenției de Dezvoltare Regională). Astfel, eșecul APL-urilor mici trebuie interpretat ca un eșec al ADR. În acest caz, este mai corect de a reforma ADR-urile pentru îmbunătățirea capacităților sale decât a lichida factorul de decizie de nivelul I prin comasarea administrației pentru mai multe localități în speranța ca aceștia să dubleze reușit atribuțiile ADR-urilor.
5. Cum Guvernul își planifică să reorganizeze activitatea Agențiilor de Dezvoltare Regională în cadrul acestei reforme ale administrației publice?
Partidul Politic „Alianța Moldovenii” respinge vehement varianta de reorganizare a APL-urilor de nivelul II în 5 regiuni pe modelul ADR prin „Suprapunerea de teritoriu și de funcționalitate cu Agențiile de Dezvoltare Regională va rezulta în integrarea Agențiilor de Dezvoltare Regională în regiuni” (p.241 și p.242 din Strategie, HG 126/2023).
6. UAT-urilor de care nivel le va reveni repartizarea responsabilităților legate de educație, sănătate și asistența socială?
În p.236 din Strategie se menționează că „transferul responsabilităților din domeniul educației, asistenței sociale și sănătății de la consiliile raionale către serviciile desconcentrate, împreună cu finanțarea aferentă” în susținerea activității 1.4. „creșterea eficienței în furnizarea serviciilor publice din domeniul sănătății, asistenței sociale și educației, prin crearea de servicii desconcentrate ale Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii și Protecției Sociale pe structura actualelor regiuni de dezvoltare și transferul către aceste structuri al funcțiilor actuale îndeplinite în aceste domenii de către consiliile raionale”.
Prin aceasta înțelegem de fapt centralizarea completă de facto și de jure e educației, asistenței sociale și a sănătății, cu „decentralizarea” pur geografică a distribuției punctelor „de deservire”, și nu o decentralizare administrativă autentică.
Decentralizare (substantiv) – transferul parțial al puterii / puterea de decizie și responsabilitatea sunt transferate de la un centru administrativ spre nivelurile locale la structuri din teritoriu.
Centralizare cu deservire distribuită - deciziile rămân la centru, dar serviciile sau operațiile sunt efectuate în teritoriu, prin puncte locale.
Respectiv, aici formularea corectă este „centralizare operațională (decizie la centru, execuție distribuită)”, „centralizare cu deservire distribuită”, „unitarism cu deservire locală (politici centralizate, servicii locale)”, aici nicidecum nu poate fi utilizată formularea „decentralizare”!
7. Ce se va întâmpla cu Centrele de Sănătate Publică?
8. În gestiunea căror instituții vor fi școlile și grădinițele din localități, și cum vor fi gestionate resursele financiare ale acestora?
Sigur se va respecta situația actuală și nu se vor direcționa fluxurile la localitățile amalgatoare de la cele amalgamate?
9. Cum Guvernul explică normalizarea asimetriei de competențe, funcții și resurse?
În p.225 din Strategie se indică „Deoarece amalgamarea voluntară va genera UAT-uri cu capacități sensibil diferite, această situație va trebui recunoscută prin alocări de competențe și resurse financiare diferite pentru UAT-urile amalgamate (cu capacitate administrativă mai mare) și cele neamalgamate. Competențele și responsabilitățile UAT-urilor fără capacitate administrativă trebuie preluate de alte instituții (servicii desconcentrate, autoritățile publice locale de nivelul al doilea sau UAT-uri învecinate, cu capacitate deplină). Această situație poate să conducă la aplicarea unui model de descentralizare asimetrică, în care competențele și resursele sunt diferite în funcție de capacitatea/tipul de UAT”.
În p.244 din Strategie se indică „Principiul fundamental rămâne cel al alocării/realizării asimetrice a funcțiilor, așa cum a fost descris mai sus.” (scenariu ipotetic pentru reorganizarea APL-urilor de nivel II, din 35 în 5 regiuni).
În p.251 din Strategie se indică „Principiul fundamental rămâne cel al alocării/realizării asimetrice a funcțiilor, așa cum a fost descris mai sus.” (scenariu ipotetic pentru reorganizarea APL-urilor de nivel II, din 35 în 10 regiuni).
În p.260 din Strategie se indică „Îmbunătățirea sistemului de finanțe publice locale – [...] se va face înțelegând că schimbările nu pot acoperi dezechilibrul vertical de finanțare a administrației publice locale și că ajustarea necesară poate fi obținută doar prin consolidarea administrativ-teritorială sau realocarea competențelor (descentralizare asimetrică).
10. Cum se va modifica rolul și care va fi impactul Cancelariei de Stat în managementul local după încheierea procesului de amalgamare?
În Raportul interimar privind amalgamarea voluntară, avem menționate expres următoarele:
- „Schimbarea rolului Cancelariei de Stat de la unul de supraveghere și verificare a conformității, la unul de facilitare și susținere a amalgamării” (constatarea 4.3, recomandări lit.a);
- „Simplificarea procesului prin diminuarea numărului de sesiuni, adoptarea formatelor hibride și utilizarea instrumentelor online. Promovarea unui transfer treptat al responsabilităților de facilitare și dezvoltare a viziunii către structurile naționale (Cancelaria de Stat, ADRuri, oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat)” (constatarea 6.4, recomandare). Oare transferul de dezvoltare a viziunii către centru nu va fi urmat și de un transfer de putere asupra orânduirii locale post-amalgamare?
11. Cum statul va asigura comunicarea mai eficientă cu locuitorii?
Dacă localitățile mici se amalgamează și devin UAT-uri mai mari, posibilitatea de a comunica se îngreunează. Aria unei localități va fi mai mare și distanța dintre cetățean-factor de decizie de asemenea va crește, iar natura APL-urilor de nivel II se va schimba în direcția unei adevărate administrații regionale (p.242 din Strategie). Astfel, se creează situația când întreaga structură a administrației locale crește ca apropriere de centru și îndepărtare de cetățeni.
12. În cazul reorganizării APL-urilor de nivel II în 10 regiuni, care va fi statutul mun. Chișinău, și mun. Bălți?
Dacă noua regiune cuprinde Chișinău, Criuleni, Strășeni, Dubăsari și Ialoveni, actualul mun. Chișinău își va păstra statutul de municipiu? Se va crea o administrație separată pentru capitală și una separată pentru regiune, sau în aceeași structură se vor comasa funcțiile și vor acoperi uniform/neuniform întreaga regiune?
13. Cum această reformă afectează UTA Găgăuzia, care a fost rezoluția consultărilor cu autoritățile găgăuze dacă acestea au avut loc?
14. Cum reforma actuală prevede respectarea intereselor locuitorilor din Taraclia, dacă propunerea de reorganizare a APL-urilor de nivelul II prevede comasarea într-o regiune cu Cahul și Cantemir.
Printr-o comasare a unui raion atât de specific, cum poate fi evitată diminuarea din autenticitatea și originalitatea locală?
15. Care este garanția statului că localitățile nu vor fi eradiate din Registrul denumirilor geografice peste 15 ani?
Întrucât avem dubii rezonabile privind corespondența între obiectivul declarat al reformei și eficiența arhitecturii propuse, suntem îngrijorați că localitățile ar putea totuși să dispară peste o perioadă, chiar dacă astăzi Guvernul ne asigură că la amalgamare localitățile nu dispar. În 2025 a fost aprobat Regulamentul resursei informaționale SI „Registrul denumirilor geografice”. Eradierea ar putea fi prevăzută prin modificări ulterioare la Legea 103/2024 cu privire la denumirile geografice, Legea 463/2006 privind administrația publică locală, sau a HG.959/2023 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Geodezie, Cartografie și Cadastru (AGCC) – instituție care gestionează Registrul denumirilor geografice și elaborează propuneri de reglementări în domeniul denumirilor geografice (p.7, lit.o), sau alte acte legislative și normative.
În cazul în care această reformă administrativă de centralizare operațională (amalgamare) nu va distribui echitabil resursele și dacă totuși aceasta va eșua să dezvolte localitățile mici rămase fără APL – care este garanția statului, că nu se va ajuge la eradierea localităților care au fost create în se. 14-18, la următorul proces cartografiere a țării, invocând aceleași argumente (demografie stagnantă, dispariția populației, economie precară, servicii insuficient de calitative, oportunități inexistente)?
16. Cum și de către ce autoritate se va asigura reabilitarea, redeschiderea, funcționarea și dezvoltarea Caselor de Cultură din localități?
În documentul Strategiei de 109 pagini, cuvântul „cultură” se repetă de doar 5 ori, 3 dintre care sunt enumerări standard a funcției administrației publice. Cuvântul „cultură” în sens primar are 0 mențiuni în Raportul interimar privind amalgamarea voluntară! În timp ce chintesența ideei de amalgamare se prezintă a fi „servicii mai bune”, termenul „servicii” fiind menționat de 58 de ori – cultura și arta par a fi omise din acestea.
În p.43 din Strategie se indică „[...] se efectuează reorganizarea instituțiilor publice de cultură și artă în teatre, circuri sau organizații concertistice naționale. În mod analogic se decide și asupra retrogradării instituției de cultură și artă ori asupra lichidării acesteia.”
Putem astfel să înțelegem că tranziția va urma modelul: Din cultură în teatru? Din artă în circ? Toate casele de cultură, dintre care multe s-au păstrat încă din perioada sovietică, se vor transforma în teatre și circuri? De unde vom lua atîția artiști și spectatori? Cel mai probabil, majoritatea instituțiilor culturale urmează să fie lichidate, odată cu viața culturală din aceste localități.
Această abordare față de „cultură” în textul oficial al reformei este un indicator clar al eșecului reformei în sensul incapacității în termen lung de a asigura dezvoltarea regională.
17. Enumerați în mod concret, ce se are în vedere prin retrogradarea instituțiilor de cultură și artă?
18. Specificați câte și care Centre și Case de Cultură și/sau Artă vor fi lichidate?
19. Cine sunt „partenerii de dezvoltare” care au participat la realizarea Planului de Acțiuni privind realizarea Programului de implementare, pentru anii 2023-2026, a Strategiei de reformă a administrației publice din Republica Moldova pentru anii 2023-2030?
20. Enumerați fiecare „partener de dezvoltare” pentru fiecare „acțiune” în realizarea căreia este prevăzută „asistența externă”.
În analiza Planului de Acțiune 2023-2026, am constatat cu profundă tristețe că 74 dintre acțiuni din 134, sunt realizate „cu ajutorul asistenței externe” – ceea ce reprezintă peste 55% dintre măsuri fiind coordonate cu agenții străini.
Reforma administrației publice este o chestiune strict de treburile interne, și orice imixtiune din exterior este un pericol imens pentru securitatea națională.
Astfel, insistăm să informați publicul, prin intermediul răspunsului la scrisoarea noastră, care sunt „partenerii de dezvoltare” pentru fiecare dintre următoarele acțiuni din Plan:
- la Obiectiv general 1, următoarele - 1.2.3 / 1.2.4 / 1.5.1 / 1.6.1 / 1.7.2 / 1.9.1 / 1.10.2;
- la Obiectiv general 2, următoarele - 2.1.1 / 2.1.2 / 2.3.2 / 2.4.2 / 2.4.4 / 2.4.5;
- la Obiectiv general 3, următoarele – 3.1.3 / 3.1.4 / 3.1.6 / 3.1.7 / 3.1.8 / 3.1.9 / 3.2.2 / 3.2.4 / 3.2.5 / 3.2.6 / 3.3.1 / 3.3.3 / 3.3.4 / 3.3.6 / 3.4.1 / 3.4.2 / 3.4.5 / 3.4.6 / 3.4.7 / 3.5.1 / 3.5.3 / 3.5.4 / 3.5.5 / 3.6.1 / 3.7.3;
- la Obiectivul general 4, următoarele – 4.1.1 / 4.1.2 / 4.1.3 / 4.1.4 / 4.1.5 / 4.1.6 / 4.1.7 / 4.1.8 / 4.1.10 / 4.1.11 / 4.1.12 / 4.1.13 / 4.1.14 / 4.1.15 / 4.1.16 / 4.1.17 / 4.1.18 / 4.2.1 / 4.2.2 / 4.2.3 / 4.2.4 / 4.3.5 / 4.2.6 / 4.2.7 / 4.2.8 / 4.2.9 / 4.2.10 / 4.2.11 / 4.2.12 / 4.2.13 / 4.2.15 / 4.3.1 / 4.3.2;
- la Obiectivul general 5, următoarele – 5.4.1 / 5.4.4 / 5.5.1.
21. Pentru măsura 5.4.1 „Îmbunătățirea sistemului de taxe și impozite locale”, asistența financiară externă primită de la „partenerii de dezvoltare” a fost sub formă de credit sau grant și care au fost condițiile/recomandările propuse de aceștia în implementarea acțiunii?
Este necesară o claritate asupra viziunii partenerilor externi – taxele noastre locale trebuie să crească, să scadă, să se modifice ca structură? Dacă da, care au fost recomandările și motivația donatorului?
Constatăm cu profundă îngrijorare că majoritatea covârșitoare a măsurilor privind digitalizarea sunt finanțate din exterior.
22. Unde sunt serverele care vor menține programele digitalizate de stat? Toate serverele sunt în Republica Moldova, sau doar parțial? Există organizații, companii, experți de peste hotare care au, în vreun fel sau altul, acces la serverele fizice sau virtuale (cloud), hosting, la sisteme de operare și stocare, la mecanisme de audit, la codul aplicației (acces, calcul, backend, frontend, QA, firewall etc.) sau la alte aspecte tehnice ale platformelor prin care vor fi gestionate aceste servicii digitale?
23. Explicați cum este asigurată siguranța cibernetică și strategică a statului dacă proiecte de stocare a informației sensibile sunt implementate cu asistență externă?
Prin analogie, vom utiliza o conceptualizare a acțiunilor întreprinse de Guvernul Republicii Moldova prin comparație cu alte state și scenarii ipotetice dar identice ca structură:
Acțiunea 4.2.1: Moldova modernizează Registrul de stat al populației cu asistența „externă (x)”.
Germania modernizează Registrul de stat al populației sale cu asistența Rusiei.
Acțiunea 4.2.11: Moldova solicită ajutorul „extern (x)” pentru dezvoltarea unui serviciu guvernamental capabil să furnizeze o adresă electronică oficială pentru fiecare persoană fizică și juridică de pe teritoriul său.
Conceptual: Turcia solicită ajutorul Israelului pentru pentru dezvoltarea unui serviciu guvernamental capabil să furnizeze o adresă electronică oficială pentru fiecare persoană fizică și juridică de pe teritoriul său.
Acțiunea 1.6.1. Moldova roagă „Partenerul extern (x)” să o ajute în a decide/elabora un concept privind accederea în carieră a funcționarilor săi din administrația publică centrală.
Conceptual: China roagă SUA să o ajute în a decide cum are loc accederea în carieră a funcționarilor săi chinezi din administrația publică centrală.
Acțiunea 3.1.3. și 4.2.9: Moldova roagă asistența „externă (x)” pentru a-i cartografia documentele interne de politici publice și de a-i arhiva permanent documentele în arhivele electronice.
Conceptual: Rusia roagă asistența Marii Britanii pentru a-i cartografia documentele interne de politici publice și de a-i arhiva permanent documentele în arhivele electronice.
Nu observați nici o contradiție a interesului național și a logicii de securitate per ansamblu?
24. Dacă guvernul și-a setat obiectiv „administrarea fără hârtie în toate sferele sectorului public” (acțiune 4.2.7), cum statul va respecta libertatea conștiinței a cetățenilor săi și dreptul cetățenilor din mediul rural (și nu doar) de a nu folosi dispozitive electronice?
25. Oferiți informație desfășurată privind acțiunea 3.1.1. Ce se are în vedere prin „elaborarea unei analize a procedurilor existente, pentru identificarea celor care îngreunează și încetinesc procesul legislativ și activitatea autorităților publice”?
În contextul în care legislația prevedere Codul Administrativ, Codul Contravențional, Condul Penal, precum și coduri deontologice, o reglementare suplimentară la pârghiile existente pentru o „vânătoare instituționalizată” este neclară. Vă referiți aici la o analogie de pre-vetting / vetting pentru funcționarii publici? Care sunt recomandările „partenrilor externi” care finanțează această acțiune?
POZIȚIA PPAM
Partidul Politic „Alianța Moldovenii” nu susține această reformă administrativă, conceptual, în întregul său ansamblu – nici strategic, nici structural, nici tehnic. Orice modificare în acest sens distruge identitatea și esența culturală a localităților.
PPAM nu susține reorganizare a APL-urilor de nivelul II în 5 regiuni. Nu susține nici organizarea acestora în 10 regiuni, cu suprapunerea funcțiilor cu Agențiile de Dezvoltare Regională. Practic, este o absorbție a Districtelor Raionale cu transformarea acestora în centre ideologice mai mari. Considerăm necesară menținerea structurii actuale.
Considerăm incorectă acceptarea normativă a asimetriei de competențe, funcții și resurse atribuite procentual. Asimetrice pot fi deciziile ajustate la specificul local, dar nicidecum funcțiile, competențele și modalitatea de repartizare a resurselor pentru APL-uri. Toate UAT-urile de același nivel cad sub incidența unui cadru legislativ/normativ unic. Altă abordare este o erezie juridică.
Nu admitem să se facă diferențe între UAT-urile amalgamate și cele neamalgamate. Prezența acestor diferențe, prin stimulente financiare, reglementări mecanice a atribuțiilor și prin alte aspecte, reprezintă o formă de manipulare, șantaj și presiune al APC-ului pentru obținerea unei centralizări operaționale.
Centralizarea cu deservirea distribuită este o greșeală strategică, care va duce la consecințe negative puternice pe termen lung.
Riscurile pentru stat constau în supraîncărcarea centrului și ridicarea vulnerabilității sistemului per ansamblu. Deciziile pot ignora specificul local și devin decuplate de realitatea locală, poate aplica soluții uniforme la probleme diferite, iar dacă centrul este capturat politic – serviciile devin ideologizate în mod excesiv, dacă acesta greșește strategic sau devine ineficient, întreaga rețea este afectată simultan. Nivelul local încetează să devină un amortizator.
Dezavantajele pentru localitate astfel sunt în mod direct – pierderea autonomiei reale. Autoritățile devin executanți, nu decidenți, nu pot adopta soluțiile la nevoile proprii ci doar se conformează digital și de facto politicii centrale. Aceasta va duce inevitabil la următoarea etapă - demotivarea administrației locale, care în timp va accelera stagnarea localităților. Dacă funcționarii locali nu mai dezvoltă competențe strategice și scade cultura managerială locală, se instalează mentalitatea „așteptăm indicații”, iar uniformitatea ignoră diferențele economice, demografice și potențialul specific de inovare locală etc. Localitatea încetează să își poată crea un model propriu de dezvoltare.
Când comunitatea nu decide asupra propriilor priorități și nu își gestionează resursele – scade implicarea civică și atașamentul față de administrația locală.
Situația din Ucraina ne-a demonstrat că orașele și ariile urbanizate sunt vulnerabile în fața situațiilor excepționale, cu caracter tehnogen sau chiar natural – cataclisme naturale, foamete sau alte calamități socio-economice neprevăzute. Astfel, un număr mare de locuitori per UAT pot mai ușor să fie supuse unor crize umanitare, iar localitățile mici și satele ecologice, deopotrivă sunt reziliente și pot face față mai ușor situațiilor de criză, fiind totodată și un loc de refugiu pentru oameni în situații de criză. Anume localitățile mici au nevoie de dezvoltare calitativă, și nu de extindere cantitativă.
Suntem întristați că actuala reformă se axează aproape exclusiv digitalizării procesului de interacțiune cetățean-stat (servicii) și omite strategic cultura (arta, identitatea și însăși esența dezvoltării regionale pe termen lung).
Organizarea sesiunilor de informare în exclusivitate a avantajelor acestei reforme, susținute de stimulente economice pentru amalgamare – o considerăm o încălcare a art.34 din Constituția Republicii Moldova - Dreptul la informație:
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.
(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Considerăm această reformă un proiect extern, întrucât peste jumătate dintre acțiunile guvernului de reformare a administrației sale interne sunt susținute (coordonate) prin finanțări externe (de entități străine).
Reforma administrației publice locale „de sus” prin copierea mecanică a recomandărilor externe și preluarea experienței străine în detrimentul specificului local, precum și centralizarea resurselor bugetare și a puterii de intervenție a puterii centrale - amplifică consecințele negative asupra localităților și reprezintă un pericol atât pentru securitatea națională și identității culturale a poporului, cît și pentru dezvoltare per ansamblu.
Principalele probleme cu care se confruntă autonomia locală sunt (a) nivelul scăzut al activității sociale și culturii juridice a populației, (b) deficitul cunoștințelor despre natura și posibilitățile autonomiei locale și (c) o societate civilă locală slab dezvoltată. Nici una dintre aceste probleme nu sunt rezolvate prin micșorarea numărului de primării și centralizarea factorului de decizie prin digitalizarea agresivă și reducerea instituțiilor locale de cultură. Dimpotrivă, capacitatea de a îmbunătăți starea de fapt per localitate scade cu creșterea arealului.
Mai mult decât atât, în argumentul invocat de Guvern pentru a valida această reducere „APL-urile mici nu au capacitatea și expertiza necesară pentru a răspunde adecvat obligațiilor de bază”, reiterăm că Republica Moldova dispune de instituții publice precum Agențiile de Dezvoltare Regionale (ADR), a căror scop principal de funcționare este nemijlocit de a „acorda asistență autorităților publice locale în dezvoltarea echilibrată și durabilă a localităților”. Astfel, suntem în situația când Guvernul planifică reducerea numărului de primării, privarea locuitorilor de posibilitatea de a avea un reprezentant al statului (ales local) în proximitatea fizică cu care să comunice ușor – cu scopul de a dubla atribuțiile unei alte instituții care nu își desfășoară pe deplin activitatea conform obiectului setat la fondare. În această ordine de idei, reforma Agențiilor de Dezvoltare Regională pentru îmbunătățirea asistenței către APL-uri este mai rațională decât lichidarea APL-urilor de nivelul I prin amalgamare și comasarea APL-urilor de nivelul II.
Considerăm necesară respectarea prevederilor Legii privind organizarea administrativ-teritorială (L764/2001) până la introducerea conceptului nou.
Astfel, intervenim cu următoarele RECOMANDĂRI:
Recomandare 1: A prevede amalgamarea în exclusivitate pentru localitățile mai mici de 1500 de locuitori pentru a atinge respectarea art.17, al.(2) din Legea 764/2001. A interzice amalgamarea localităților.
Partidul Politic „Alianța Moldovenii” admite modificări doar a localităților cu mai puțin de 1500 de locuitori, prin atribuirea statutului de „comună” conform art.51 din aceeași lege, și doar după prezentarea analizei, calculelor și planului de îmbunătățire a serviciilor publice reale (fără digitalizare) răspunzând la întrebarea „cum oamenilor li se va ușura viața după această modificare?”.
Recomandare 2: A reduce plafonul numărului minim de locuitori ai UAT amalgamate de la 3000 la 1500 locuitori, conform art.17, al.(2) din Legea 764/2001, pentru asigurarea uniformității legale, întrucât noul UAT format trebuie să corespundă acelorași prevederi legale ca orice alt UAT. Nu se admite a ridica cerințele minime la 5000 locuitori sau alte plafoane mai mari decât prevederea legală de 1500.
Astfel, avem o contradicție între HG cu privire la aprobarea Metodologiei de amalgamare voluntară a UAT nr. 925/2023 Cap. II. p.5, al.2) și Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nr. 764/2001, art.17, al.(2). Mai mult decât atât, al.(3) prevede că Parlamentul poate stabili formarea unei UAT de sine stătător cu un număr de locuitori mai mic. Această prevedere este o soluție pe care Guvernul ar trebui să o utilizeze strategic, să investească într-un plan de industrializare și dezvoltare a satului moldovenesc în mod cizelat și nu să meargă în contrasens – reducerea UAT-urilor cu mărirea ariei de acoperire.
Recomandare 3: A nu oferi stimulente financiare pentru procesul de amalgamare.
Recomandare 4: A reitera uniformitatea de competențe, funcții și calcul al resurselor atribuite pentru APL-urile de același nivel.
Recomandare 5: A reformula întreaga strategie pentru îmbunătățirea capacităților Agențiilor de Dezvoltare Regională (ADR-urilor) de a oferi asistența necesară Autorităților Publice Locale (APL-urilor) de nivel I și II. Este necesară reforma ADR-urilor și nu lichidarea APL-urilor.
Recomandare 6: Păstrarea actualei împărțiri raionale, transformînd orașele reședință de raion în centre industriale și culturale, în baza cărora să fie dezvoltate producții de substituire a importurilor, prin crearea unor stimulente fiscale corespunzătoare, inclusiv pînă la rambursarea integrală a investițiilor realizate, după o anumită perioadă.
Restituirea către raioane a competențelor privind aprobarea planurilor urbanistice generale ale localităților, precum și a schemelor de dezvoltare a infrastructurii de transport și a comunicațiilor inginerești de importanță raională. A renunța la transferul de responsabilități legate de educație, asistență socială și sănătate către nivele superioare de administrație (indiferent de repartizarea geografică a punctelor de deservire și executare).
Recomandarea 7: A reformula întreaga strategie pentru a prevedea modul de îmbunătățire a caselor de cultură, a cercurilor de artă, a cluburilor sportive și altor modalități de organizare a activităților creative din localități.
Recomandarea 8: Toate acțiunile din noul plan pentru implementarea Strategiei să fie finanțate în exclusivitate din bugetul de stat, prin proiecte care nu au coordonare, participare, consultare sau vreo altă formă de implicare din partea „partenerilor externi” inclusiv prin organizații non-guvernamentale care pretind a deține capacități să susțină guvernul.
