Victor Marahovschi: Principalele obiecții la strategia de reintegrare graduală a regiunii transnistrene

În loc de dialog - presiuni

Principalele obiecții la strategia de reintegrare graduală a regiunii transnistrene.

Publicarea documentului intitulat „Abordări-cheie pentru reintegrarea graduală a regiunii transnistrene”, pe care actualul guvern l-a prezentat partenerilor europeni ca o viziune strategică pentru o soluționare, ridică mai multe întrebări decît oferă răspunsuri.

O analiză mai atentă relevă, că abordarea propusă nu se aliniază suficient cu înțelegerea clasică a reintegrării ca proces de apropiere între părți și de căutare a unei soluții politice reciproc acceptabile. Dimpotrivă, documentul afișează o logică a acțiunii unilaterale, se concentrează nu pe dialog, ci pe schimbarea treptată a realității „din teren”.

Este oare viabilă această strategie, ce consecințe poate avea și poate oare cu adevărat duce la o soluționare durabilă - în acest articol, Victor Marahovschii, secretar general al partidului Alianța "MOLDOVENII", examinează problema detaliat.

1. Schimbarea paradigmei strategice: de la dialog la administrare

Principala concluzie este renunțarea efectivă a Chișinăului la modelul clasic de negocieri și trecerea la o strategie de „reintegrare fără acord”.

Caracteristicile-cheie ale noii abordări:

• Guvernare hibridă: În loc să caute un consens politic, Chișinăul schimbă realitatea „de pe teren”, implement]nd legislația națională de facto prin p]rghii economice și sociale.
• „Tehnicizarea” dialogului: Dialogul politic este înlocuit de interacțiunea tehnică în cadrul grupurilor de lucru și al formatului „1+1”.
• Ignorarea subiectivității Tiraspolului: Administrația regiunii este de fapt exclusă ca partener egal; dialogul se desfășoară sub forma explicării regulilor pe care Tiraspolul este obligat să le accepte pentru supraviețuirea economiei.

2. Integrarea economică: crearea unui „punct fără întoarcere”

Blocul economic reprezintă cel mai important instrument al strategiei. Obiectivul principal este acela de a face imposibilă viața în afara cadrului juridic și economic al Moldovei.

• Unificarea normelor: Din ianuarie 2024 a intrat în vigoare un nou Cod vamal, care a eliminat facilitățile fiscale pentru întreprinderile din Transnistria. Acum acestea plătesc taxe către bugetul național al Moldovei.
• Dependența de UE: 71% din exporturile regiunii sînt direcționate în UE (în principal România, Polonia și Italia). Accesul la această piață este posibil numai prin înregistrarea și certificarea de către partea moldoveneascăască.
• Legătura instituțională: La Agenția Serviciilor Publice din Republica Moldova sînt deja înregistrate 2478 de întreprinderi de pe malul stîng al Nistrului.

3. Integrare socială și „putere blîndă”

Chișinăul propune punerea în aplicare a strategiei prin formarea unei „loialități paralele”, lucrînd direct cu populația, ocolind elitele locale.

• Eliberarea pașapoartelor: La sfîrșitul anului 2025, 356 833 de locuitori ai regiunii dețin documente de cetățean al Republicii Moldova. Aceasta înseamnă că aproape întreaga populație este legată juridic de Chișinău.
• Sănătate și protecție socială: Numărul persoanelor asigurate în sistemul de asigurări medicale al Republicii Moldova a crescut cu 415% (pînă la 74,5 mii de persoane). Sumele plăților de ajutoare sociale au crescut cu 40,7% pe an.
• Învățămînt: Se observă o creștere a numărului de elevi în școlile cu predare în limba română (peste 2000 de copii) și a studenților din universitățile de pe malul drept.

4. Integrarea europeană, ca „carcasă” a procesului

Această strategie presupune aderarea la UE ca principal motor al reintegrării. A fost creat Mecanismul pentru schimbul de informații (IEM), prin intermediul căruia experților din Tiraspol li se transmit normele UE în domeniile energiei, transporturilor și mediului.

Riscurile acestei direcții:

• Viteze diferite: Procesele de aderare la UE și de reintegrare ar putea să nu coincidă, ceea ce va necesita suspendarea temporară a aplicării legislației UE pe malul stîng.
• Flexibilitate redusă: Cerințele Bruxelles-ului fac imposibile compromisurile politice cu Tiraspolul, care contravin standardelor UE.

5. Principalele provocări și factori de risc

În ciuda succeselor preconizate de autorități în cadrul „integrării treptate”, strategia se confruntă cu obstacole fundamentale:

• Factorul militar al Federației Ruse: Prezența trupelor ruse rămîne principalul instrument de control al Moscovei și blochează demilitarizarea.
• Problema loialității: Dependența economică și socială de Chișinău a populației nu înseamnă o schimbare automată a identității politice (exemplu: în Moldova, o mare parte a populației deține cetățenia română, dar se identifică ca moldoveni).
• Scenariul „Administrației internaționale”: Propunerea privind administrarea internațională temporară a regiunii pare greu de realizat fără o schimbare geopolitică sau fără acordul Rusiei.
• Lipsa unui final politic: Strategia este orientată către proces și așteptarea unei schimbări a situației externe (pacea în Ucraina), dar nu oferă o formulă pentru o soluționare politică definitivă.

Concluzie generală

Autoritățile au renunțat, de fapt, la căutarea unei soluții politice la conflictul din Transnistria și au înlocuit-o cu o strategie de integrare administrativă și economică treptată a regiunii. În locul dialogului și al compromisului, se aplică un model de presiune sistemică prin intermediul dreptului, economiei și mecanismelor sociale, menit să „atragă” Transnistria în spațiul Republicii Moldova fără a se ajunge la un acord.

Eficacitatea acestei strategii nu este determinată de deciziile interne ale Chișinăului, dar de factorii externi. În primul rînd, ea depinde direct de stabilitatea sprijinului politic și financiar internațional, fără de care este imposibil de menținut presiunea economică și mecanismele de convergență. În al doilea rînd, o condiție critică rămîne capacitatea autorităților de a controla spațiul informațional și de a limita influența narațiunilor alternative de pe malul stîng. În al treilea rînd, un factor-cheie îl reprezintă situația geopolitică generală din regiune, inclusiv nivelul de implicare a Federației Ruse și dinamica conflictului din Ucraina. În cazul modificării acestor condiții, strategia își pierde puterea de a controla și poate duce nu la reintegrare, dar la destabilizare.