Nicolae Pascaru: „Moldova are nevoie de un model economic propriu de dezvoltare”

Moldova trebuie să elaboreze o strategie națională de dezvoltare, să stabilească ce sectoare pot deveni motoare ale creșterii economice, ce resurse vor fi folosite pentru a le susține, pe ce piețe va concura și cum va fi asigurată suveranitatea economică a țării.

Această opinie a fost exprimată de Nicolae Pascaru, membrul Consiliului Politic al partidului Alianța „MOLDOVENII”, subliniind că viitorul Moldovei depinde nu atît de capacitatea de a atrage fonduri din exterior, cît de capacitatea de a construi mecanisme interne de dezvoltare și de a integra investițiile într-un plan pe termen lung de modernizare a țării.

El a menționat că în politica moldovenească există de mult timp un set de formule care se repetă indiferent de cine se află la guvernare. Printre acestea, un loc special îl ocupă teza privind necesitatea atragerii investitorilor. Practic, fiecare nou cabinet de miniștri promite să creeze un climat investițional favorabil, să realizeze reforme și să deschidă țara pentru capitalul străin. Totuși, în spatele acestei retorici rareori se află o întrebare mai importantă: de ce fel de investiții are nevoie Moldova și ce rol ar trebui să joace acestea în strategia de dezvoltare pe termen lung a țării?

După cum a subliniat Nicolae Pascaru, simpla venire a unui investitor nu constituie o garanție a creșterii economice. Investitorul nu vine pentru a rezolva problemele sociale ale statului, dar pentru a-și realiza propriile interese economice. Aceste interese pot coincide cu obiectivele dezvoltării naționale, dacă capitalul este direcționat către producție, infrastructură, tehnologie și crearea de noi locuri de muncă. Dar investițiile pot urmări și alte scopuri: achiziționarea de active la un preț avantajos, obținerea controlului asupra infrastructurii strategice, cucerirea pieței de desfacere sau obținerea de profit fără formarea unei economii interne durabile.

Potrivit acestuia, problema nu constă în numărul de investitori atrași, dar în calitatea politicii de investiții a statului. Dacă țara nu își stabilește propriile priorități, fluxurile de investiții încep să se formeze pe baza intereselor actorilor externi. Ca urmare, economia se dezvoltă nu în conformitate cu strategia națională, dar după logica celor care dețin resurse financiare și sînt capabili să influențeze procesul decizional.

Membrul Consiliului politic al partidului Alianța „MOLDOVENII” a subliniat faptul că, în ultimele decenii, Moldova și-a construit în mare măsură un model bazat pe sprijinul extern. Împrumuturile organizațiilor financiare internaționale, programele de granturi, accesul la piețele externe și ajutorul extern au permis menținerea stabilității macroeconomice și compensarea deficiențelor structurale interne. Totuși, un astfel de model are limite evidente. Resursele externe pot susține temporar funcționarea economiei, dar nu pot înlocui sursele proprii de creștere.

Acest lucru devine deosebit de evident pe fondul schimbărilor din politica economică mondială. Statele-lider revin din ce în ce mai activ la instrumentele de dezvoltare industrială. China continuă să folosească planificarea statală pe termen lung. Statele Unite implementează programe de amploare pentru sprijinirea industriei și a sectoarelor de înaltă tehnologie. Țările europene, de asemenea, recurg din ce în ce mai des la mecanisme de subvenționare, de protecție a producțiilor strategice și de stimulare a investițiilor în sectoare de importanță critică.

De fapt, economia globală intră într-o perioadă de intensificare a concurenței între modelele naționale de dezvoltare. În aceste condiții, țările care nu dispun de o strategie proprie în domeniul industrial și al investițiilor riscă să rămînă definitiv blocate în rolul de piețe periferice de consum și furnizori de forță de muncă.

Nicolae Pascaru a subliniat că, pentru a atrage investiții pe termen lung, nu este suficient să organizezi forumuri și prezentări internaționale. Investitorii evaluează în primul rînd factorii fundamentali: costul și accesibilitatea energiei, calitatea infrastructurii, disponibilitatea forței de muncă calificate, capacitățile logistice, stabilitatea cadrului de reglementare și previzibilitatea politicii publice. Anume aceste elemente constituie atractivitatea investițională reală a țării.

În prezent, Moldova se confruntă cu o serie de constrîngeri structurale. Costul ridicat al resurselor energetice, dimensiunea redusă a pieței interne, exodul continuu al populației active, baza de producție slabă și dependența de importuri reduc semnificativ posibilitățile de creștere economică accelerată. Fără rezolvarea acestor probleme, așteptările privind un aflux masiv de investiții s-ar putea dovedi exagerate.

Membrul Consiliului politic al partidului Alianța „MOLDOVENII”  a subliniat că, într-o astfel de situație, esențială devine problema strategiei naționale de dezvoltare. Statul trebuie să stabilească ce sectoare pot deveni motoare de creștere, ce resurse vor fi folosite pentru a le susține, pe ce piețe vor concura și cum va fi asigurată suveranitatea economică a țării.

Potrivit acestuia, nu este vorba despre renunțarea la investițiile străine, dar despre stabilirea unor reguli prin care capitalul străin să devină un instrument de realizare a obiectivelor naționale, dar nu un substitut al propriei strategii.

După cum a subliniat Nicolae Pascaru, viitorul Moldovei depinde nu atît de capacitatea de a atrage fonduri din exterior, cît de capacitatea de a construi mecanisme interne de dezvoltare. Investițiile reprezintă un instrument important al creșterii economice, dar numai atunci cînd sînt integrate într-un plan pe termen lung de modernizare a țării. Fără o astfel de strategie, orice reformă riscă să se transforme într-un ansamblu de schimbări administrative care nu ating cauzele fundamentale ale vulnerabilității economice.

„Prin urmare, principala întrebare pentru politica economică moldovenească de astăzi nu este cît de mulți investitori vor putea fi atrași în următorii ani. Mult mai important este să înțelegem ce fel de economie intenționează țara să construiască, ce sectoare vor crea valoare adăugată și cum intenționează statul să asigure o dezvoltare durabilă în condițiile unei concurențe globale tot mai intense”, a declarat politicianul.