Denis Roșca: M-am săturat să văd cum o țară cu un potențial mare rămîne cea mai săracă țară din Europa

Cînd o țară rămîne mult timp într-o stare de modestie, începe să uite cum a fost. Dar din această țară au ieșit nouă laureați ai Premiului Nobel, douăzeci și patru de miliardari și sute de oameni care au format lumea modernă.

Denis Roșca este omul care i-a găsit pe toți și i-a adunat într-o singură carte. Cine sînt acești oameni și de ce Moldova ar trebui să vorbească din nou despre ei, a povestit el în interviul său.

— Denis, recent a apărut o știre în presă: laureatul premiului Nobel James Rothman a venit în Moldova. Pentru noi, asta sună ca o senzație. Ce se ascunde în spatele acestei povești?

— Rothman are într-adevăr rădăcini moldovenești. Bunicii lui sînt originari din aceste locuri – pe o linie din Fălești, pe cealaltă din Telenești. Numele de familie era Roitman, dar după emigrarea în SUA a devenit Rothman.

În general, astfel de povești sînt multe. Astăzi știm despre patru laureați ai premiului Nobel cu rădăcini moldovenești – Randy Schekman, James Rothman, Serge Arosch din Franța și Sol Perlmutter din SUA. Doi dintre ei au vizitat deja Moldova și sper că și ceilalți vor veni.

Pînă la vizita lui Randy Schekman, niciun laureat al premiului Nobel nu mai venise aici din 1973. O jumătate de secol de tăcere. Și, dintr-o dată, trei în doi ani.

— Și dumneavoastră ați jucat un rol important în acest sens. Povestiți-ne cum a început totul.

— Acum cîțiva ani, am creat o mare enciclopedie a evreilor moldovenești — peste o mie de biografii. Printre ei se află oameni de știință, oameni de afaceri, personalități culturale, politicieni. Eu personal am trimis exemplare ale cărții laureaților Nobel — la universitățile unde lucrează.

Și le-am scris scrisori: „Vă mulțumim pentru ceea ce ați făcut pentru știință. Dacă doriți să vizitați Moldova, vom fi ghizii dumneavoastră”. Și iată că, după ceva timp, au venit într-adevăr.

Rotman a găsit în muzeele din Fălești documente cu numele de familie al strămoșilor săi. Shekman a primit titlul de HonorisCausa la Universitatea de Medicină.

Acesta este, știți, momentul adevărului. Cînd o persoană cu renume mondial stă în fața zidurilor vechii școli, unde a învățat bunicul său, și spune: „De aici a început drumul meu”.

— Ce aduce Moldovei venirea unor astfel de oameni? Este mai degrabă un simbol sau un beneficiu real?

— Ambele.

În primul rînd, este o recunoaștere la nivel mondial. Cînd un om de știință, laureat al Premiului Nobel, devine doctor honoris causa al unei universități moldovenești, este un brand care funcționează.

În al doilea rînd, înseamnă uși deschise. Cercetătorii noștri au posibilitatea de a publica în reviste internaționale, de a participa la proiecte, de a-și construi relații profesionale.

Și, în sfîrșit, este pur și simplu un exemplu. Studenții moldoveni văd că succesul este posibil, că pe meleagurile lor se nasc nu numai struguri, ci și idei capabile să schimbe umanitatea.

— Ați spus că în enciclopedie sînt peste o mie de biografii. Cine sînt acești oameni?

— Este o mare parte a elitei mondiale, despre care pur și simplu nu se obișnuiește să se vorbească.

De exemplu, există un om care a format șase laureați ai premiului Nobel — Donald Seldin. El nu a primit premiul, dar a pregătit șase persoane care l-au primit.

Sînt neurochirurgi de talie mondială, miniștri în guvernele Argentinei și Braziliei, consilieri ai președinților, de exemplu, unul dintre consilierii lui Kennedy, tot originar din Bălți.

Există 24 de miliardari care au rădăcini în Moldova. Unul dintre ei deține companii care produc de 12 ori mai mult metal decît consumă întreaga Moldova.

Nu sînt mituri și nici întîmplări. Este o regularitate. O țară mică naște un număr disproporționat de talente — doar că acestea pleacă și noi pierdem legătura cu ele.

— Și ce împiedică restabilirea acestei legături?

— Lipsa inițiativei.

Balonul este în terenul nostru. Acești oameni nu sînt împotriva cooperării, dar nimeni nu le scrie. Nimeni nu le propune să participe la vreun proiect.

În lume există o cultură a recunoștinței: cînd îi reamintești unui om de rădăcinile sale, asta trezește un sentiment cald. Am putea propune școli, burse, programe de cercetare, fonduri în numele strămoșilor lor. Pentru ei nu este o chestiune de bani – este o chestiune de sens.

Între timp, noi pur și simplu tăcem. Și acesta este, probabil, principalul deficit al Moldovei – nu banii, ci comunicarea.

– Ați menționat un detaliu interesant: doi laureați ai premiului Nobel au aflat unul despre celălalt tocmai datorită cărții dvs. Este adevărat?

– Da, absolut.

În 2023, la olimpiada științifică din Spania, Randy Schekman și Serge Arosch s-au regăsit în același juriu. S-au cunoscut și au descoperit brusc că amîndoi se văzuseră... în cartea mea.

Unul a spus: „Ți-am văzut numele la Denis Roșca”. Celălalt a răspuns: „Și eu te-am văzut la el”. Așa a început prietenia lor.

M-a impresionat. Pentru că, fără să fiu în Spania, am făcut cunoștință cu doi laureați ai premiului Nobel de pe continente diferite. Și îi unește nu numai știința, ci și Moldova.

— Și totuși, dacă încercăm să tragem o concluzie: ce spun aceste povești despre țara noastră?

— Ele spun că Moldova nu este o provincie, ci un leagăn al minților.

Pur și simplu ne-am obișnuit cu modestia — uneori pînă la renunțare de sine.

Dar uitați-vă la fapte: această țară a dat lumii nouă laureați ai premiului Nobel! Oameni care au modelat știința, economia și cultura mondială.

Și, dacă vom începe să discutăm cu ei, să construim relații cu ei, Moldova va redeveni un centru în care se nasc ideile.

Pentru că ele sînt ale noastre.

Asta înseamnă că și noi putem fi mari. — sînteți liderul partidului politic Alianța „MOLDOVENII”. Ce v-a determinat să vă implicați în politică?

- M-am săturat să văd cum o țară cu un potențial mare rămîne cea mai săracă țară din Europa.