Declarație pe problema imigrării

Problema demografică este una acută în Republica Moldova, din 1991 se înregistrează un spor natural negativ, care a fost accelerat în ultimii ani. Aproape o treime din populația Moldovei se află peste hotare iar prognoza demografică pentru 2040 este scăderea populației cu încă 24% (cu triplarea numărului de vârsnici din populația rămasă).

Există două opțiuni pentru rezolvarea problemei demografice (care implicit se resfrânge și asupra problemei economice):

- Importul străinilor- importul de forță de muncă din țările asiatice și africane.

- Crearea condițiilor pentru moldoveni - întoarcerea compatrioților care au emigrat din Republica Moldova și sunt gata să revină.

Considerăm că politica demografică și măsurile socio-economice menită să o susțină, trebuie să fie prioritare pentru guvernul Republicii Moldova.

Noul Plan UE de Migrația și Azilul prevede că fiecare stat-membru UE primește o cotă obligatorie de migranți pe care trebuie să-i primească prin mecanismul „solidaritate obligatorie”. Astfel, fiecare stat este obligat să primească o cotă de minimum 30.000 de migranți, iar în caz de refuz, este forțat să achite o taxă de 20.000 euro ca despăgubire pentru fiecare migrant nepreluat. Ungaria, Polonia, Cehia și Slovakia sunt pregătite să conteste planul de redistribuire a solicitanților de azil pe baza cotelor.

În octombrie 2025, guvernul Republicii Moldova a aprobat noul Program Național privind Migrația și Azilul 2026-2030, unde menționează expres că „Moldova are responsabilitatea de a-și alinia politicile și practicile în domeniul migrației la standardele europene”, obiectivul general 13 din program fiind denumit „sistem de azil consolidat și ajustat la standardele UE și internaționale”. Resursele financiare estimate pentru program sunt de peste 47 mil. lei, dintre care doar 8,8 mil lei, celelalte 38,2 mil. fiind prevăzute din surse externe, fiind enumerați „partenerii de dezvoltare” printre care și Fundația SOROS (menționată în actul normativ). Adică Programul Național privind Migrația și Azilul este elaborat cunoscând că pentru realizarea acestuia statul nu poate acoperi peste 81% din resurse. O astfel de abordare îl impune să apeleze la entități externe, și implicit să-și modeleze măsurile conform intereselor externe! Ori, mecanismul de gestionare a migranților străini este un subiect sensibil, procedurile și detaliile căruia care trebuie să fie hotărâte în exclusivitate pe intern prin motivația interesului național.

Reamintim estimările Biroului Național de Statistică (BNS) - între 30.000 și 60.000 de oameni pleacă anual din Moldova.

De aici apar și întrebări firești:

• Substituim moldovenii cu migranții ilegali?
• Cum Republica Moldova se va apăra de această politică a UE de repatriere forțată a migranților?

Aceste întrebări devin în mod special importante în contextul a două aspecte:

1.Pactul UE privind migrația include parteneriate cu țări din afara UE.

Exemple relevate sunt parteneriatele Marea Britanie cu Rwanda și Italia cu Albania. Prin acorduri bilaterale, Italia va construi și va transfera migranții săi către Albania, astfel migranții rămân sub jurisdicția Italiei chiar dacă sunt deținuți în Albania. Retoric putem întreba aici: Ar fi interesată Franța sau alt stat UE să semneze un asemenea acord cu Moldova pentru a-și reloca migranții în afara granițelor? Ar fi interesată Moldova să semneze un asemenea acord de a primi migranți din contul statelor UE?

2. Moldova se mișcă pe direcția aderării la UE fără drept de veto pe un termen nedeterminat.

Cum ar putea Moldova să se protejeze de un potențial val de migranți ca rezultat a unor decizii luate de UE în raport cu Moldova pe acest subiect, ori în cazul unor tulburări sociale sau economice în UE.

În ordine simplificată de idei, dacă această politică este acceptată de reprezentanții statului, conceptual - 30.000 de moldoveni care pleacă vor fi substituiți cu 30.000 de migranți ilegali.

Însăși ideea de normalizare a politicii de substituire a moldovenilor cu străini, chiar și cu forță de muncă legală – pe termen lung, este o politică pierzantă pentru Moldova! 

În Germania, circa 30% din populație are origini străine, iar plata de asistență socială oferită copiilor străini în Germania din 2010 până în 2025 a crescut cu 435%. De asemenea, Asociația Germaniei pentru Educație și Formare (VBE) a cerut introducerea unei educații religioase islamice cuprinzătoare în școlile din întreaga țară.

În Franța, doar din cazurile oficial raportate către Poliție, în 10 ani (din 2015 până în 2024) rata violurilor a crescut cu 211%.

În Marea Britanie, rata violurilor din 2002 până în 2024 a crescut cu tocmai 483% (de la 12.295 la 71.665 cazuri pe an raportate oficiale). Toate aceste probleme se amplifică iar băștinașii din țările europene devin în fiecare an mai nemulțumiți față de politicile UE! Trebuie să privim realist consecințele create în Europa din cauza migrației și perspectivele sale de viitor.

Moldova nu are nevoie să importe aceste probleme sociale în dorința sa de aliniere la „standardele” UE. Asigurarea dreptului omului (refugiaților) în dezvoltarea legislației domestice (fără angajamente și beneficii suplimentare) - este suficientă.

Considerăm că statul trebuie să întreprindă toate măsurile pentru a-i readuce pe moldoveni

acasă, iar politica statului de răspuns la insuficiența forței de muncă să fie orientată către moldoveni și nu către importul străinilor pe pământul nostru. Pentru aceasta Alianța Moldovenii a propus Strategia de Dezvoltare a Țării cu recomandări pentru crearea condițiilor de repatriere a compatrioților:

- Crearea unui Comitet de Stat pentru coordonarea informației privind moldovenii plecați, cei care doresc să revină, sectoarele cheie unde aceștia ar putea să se angajeze, orientările profesionale și preferințele privind ocupația, salariul și condițiile eventualei reveniri acasă, fără a leza din interesul conaționalilor care au rămas în țară.

- Prestarea serviciilor de asigurare cu angajați și forță de muncă a potențialilor investitori în crearea industriilor de substituire a importurilor, pe de o parte, și acordarea asistenței depline cetățenilor moldoveni care doresc să revină în patrie, pe de alta.

- Revizuirea și îmbunătățirea alocațiilor la nașterea copiilor pentru stimularea natalității în țară.

- Asigurarea condițiilor de creștere a copiilor prin diverse mecanisme (reduceri, alocalții etc.).

Caracterul deschis al societății și nevoia de pace socială trebuie echilibrate și dezvoltate chibzuit. Iar problema demografică cu care se confruntă Moldova trebuie rezolvată din cauzele ce o generează, nu prin utilizarea unei soluții simple și aparent eficiente pe termen scurt dar cu consecințe grave pe termen lung. Moldova este o țară amplasată geografic într-un areal climatic foarte prielnic și este datoria noastră să o protejăm. Acum avem și oportunitatea, dar și obligația de a accentua că Moldovenii trebuie să fie prioritari pentru sistem, iar această prioritate trebuie să se reflecte în toate politicile statului!

„Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor!…” Ştefan cel Mare.

Ținând cont de situația demografică și socio-economică în care se află Moldova astăzi, și în contextul celor discutate, e necesar a reitera - că Moldova nu poate deveni țara imigranților.